Cum ne mai întîlnim?

Primul număr din 2016 al Dilemei este despre întîlniri. De tot felul. Orice am face nu ne putem imagina viața fără ele. Unele ne schimbă cu totul. Altele aduc sare și piper în existențele noastre. Le așteptăm, le provocăm, ne emoționează, citim despre ele. E una dintre cele mai delicate teme literare. Scenele în care protagoniștii se zăresc prima dată devin, cîteodată, dantelărie pură. Vorba lui Julian Barnes: „Pui laolaltă două lucruri care n-au mai fost puse laolată pînă acum. Și lumea se schimbă.“ Ciocnirea dintre doi atomi diferiți poate să arunce toată ordinea și liniștea în aer.

Am ascultat de nenumărate ori poveștile unor cupluri despre felul în care s-au cunoscut. Cele mai multe n-au nimic extraordinar în ele. Ai putea zice că sînt, pur și simplu, banale.

Hollywood-ul are grijă să pună surle și trîmbițe. Și romantism cu polonicul.

Dar vremurile modifică sensibilitățile și așteptările. Sîntem atît de conectați că riscăm să rămînem singuri. Cum ajungi să te mai întîlnești, de fapt, cu cineva?

În urmă cu patru ani, mă aflam prima dată la New York. Stăteam într-un bar cu un prieten și îmi povestea despre cît de greu e să-ți găsești un partener. Cu care să ai mai mult decît o aventură de-o noapte. Într-o mare de posibilități, variantele devin limitate. Atunci am auzit prima dată de aplicația prin care poți “monitoriza”, pe o rază de un kilometru sau doi, oameni interesați de o întîlnire. Le vedeai profilul, și dacă i se părea potrivit pentru tine, puteai să le trimiți un mesaj. Dacă se lega conversația, urma ieșitul la un pahar. Un fel de detector de singurătăți, prietenos și cool. L-am rugat să-mi arate cum funcționează și știu că m-am amuzat foarte tare cînd mă uitam pe acel GPS sentimental. Am aflat apoi că se numește Tinder și se bucură de un mare succes printre cei care vor să se cupleze și nu mai au chef de încercări inutile. O să găsiți un text despre aventura Tinder în dosarul de mîine.

Azi, însă, dau în Les Inrokuptibles peste povestea asta, din care aflu că un francez a lansat un nou proiect, care se numește Once, și cu care vrea să detroneze Tinder-ul. Formula lui ar fi slow-dating-ul, adică în locul aglomerării de poze și de profiluri care îți defilează prin fața ochilor la Tinder, să le propună utilizatorilor săi, în fiecare zi, o variantă mai intimă, o singură întîlnire/interacțiune.

S-ar putea să prindă, cine știe? Dar oricît de sofisticate ar deveni aplicațiile, întîlnirile ne fac viețile mai frumoase. Și mai adevărate.