Cu fiecare atac terorist...
Coincidenţă neagră: aseară am citit în International New York Times un amplu material bazat pe scurgerea spre presă a unui raport confidenţial al Poliţiei franceze referitor la atentatele care au însîngerat capitala Franţei, în noiembrie 2015. În acest raport, se spune că o parte a teroriştilor vinovaţi de acel carnagiu au intrat şi au ieşit din Europa dinspre şi spre Siria ori Irak de 5-6 ori în ultimii 4 ani, fără ca autorităţile franceze să aibă habar de asta. Mai interesant este că, în cel puţin trei cazuri, revenirile în Europa s-au petrecut folosind valurile de refugiaţi. Pur şi simplu, teroriştii au intrat în grupurile de imigranţi ilegali, au ajuns cu acestea pe teritoriul european şi apoi, tiptil, au şters-o din locurile în care aceştia sînt cazaţi spre identificare şi au revenit în mijlocul reţelelor lor din Belgia sau Franţa. Astăzi de dimineaţă a venit ştirea atentatelor de la Bruxelles. Mă întreb, cît de orbi pot fi cei care spun că nu există nici o legătură între fenomenul migraţiei şi fenomenul terorismului islamic?
Cu fiecare atac terorist, este tot mai limpede că ei au devenit tot mai sofisticaţi, iar autorităţile statelor noastre de drept sînt incapabile să le facă faţă. Diferenţele dintre noi şi ei se cunosc bine: ei au convingeri, noi avem administraţie. Cum poate o administraţie să stăvilească răul făcut din convingere, încă nu se ştie.
Cu fiecare atac terorist, este tot mai limpede că Europa pierde una dintre cele mai importante valori ale ei: siguranţa cetăţenilor. Discursurile despre valorile europene ar trebui, pentru un timp măcar, să cadă în bernă. Este, deja, insuportabil să mai auzi că singura soluţie este să opunem bombelor valorile noastre. Cînd veţi auzi de primul atentat terorist islamist dejucat de valorile europene, să-mi spuneţi şi mie.
Cu fiecare atac terorist, este tot mai limpede că politicile europene în materie de migraţie şi de securitate sînt inadecvate. Presa şi politicienii de mainstream ne-au învăţat să ne fie frică mai mult de „extremiştii” noştri – nişte bufoni isterici, nimic mai mult – decît de bombele umane pe care islamul radical le amorsează printre noi. Circul „extremiştilor” politici europeni este mai periculos decît terorismul?
Cu fiecare atac terorist, este tot mai limpede că ei au început un război şi noi, raţionali, îl refuzăm. Continuăm discursul autoculpabilizării. Aud, mereu, că e vina Europei – nu le dăm locuri de muncă, nu le dăm suficiente drepturi, nu le dăm speranţe, nu le dăm fericire. Din pricina asta, ei ne ucid în cafenele, săli de concert, avioane, metrouri, aeroporturi...
De n-ar fi tragic, ar fi caraghios.