Cu digitalizarea în dulap. E bună interdicţia?
Ministrul Educației vrea să interzică telefoanele mobile în școli: „Îmi doresc foarte mult să nu se mai folosească telefonul în timpul orei şi să existe o zonă în care să se depoziteze telefoanele mobile în timpul orei. Îmi doresc din acest punct de vedere o eficientizare a procesului instructiv-educativ, dar, pentru asta, avem nevoie şi de partener, de autorităţile locale si, de ce nu, de mass-media”. Nu pot să pătrund în tainele gîndirii d-lui ministru, așa că nu-mi pot da seama cum va rezolva problema asta cu ajutorul autorităților locale și al presei. Constat, doar, că domnia sa e chitit pe interdicție. De ce? Pentru că elevii se joacă în timpul orelor cu telefoanele, stau pe chat, nu-s atenți la procesul instructiv-educativ.
În Italia, ministrul Educației a constituit un grup de lucru care să elaboreze un ghid pentru utilizarea smartphone-ului în clasă, scrie Corriere della Sera.
O interdicție precum cea a dlui Liviu Pop fusese introdusă în Italia în 2007. Ministrul de atunci considera că telefonul mobil „este un element de distragere a atenției atît pentru cine îl utilizează, cît și pentru colegii săi, ca și o gravă lipsă de respect față de profesori”. Așa că a cerut directorilor de școli să adopte regulamente severe. N-au folosit însă la nimic. Un sondaj recent a arătat că elevii tot folosesc telefonul mobil în timpul orelor, în ciuda interdicției. Acum, ministrul Educației din Italia consideră că „vremurile s-au schimbat”, astfel încît smartphone-ul și tableta trebuie utilizate în timpul orelor pentru a învăța. Specialiștii în educație digitală spun că aplicațiile de pe smartphone oferă posibilitata de a învăța mai bine și mai ușor la tot felul de materii. Important e ca profesorii și părinții să le explice copiilor ce înseamnă utilizarea adecvată a tabletei și a telefonului mobil. „Nu le putem interzice folosirea unui obiect care oricum face parte din viața lor”, spune directorul unui liceu tehnologic. Și cum facem dacă ei stau pe chat în ore? „Pe vremea noastră, jucam spînzurătoarea în ore; acum, ei stau pe chat” – mai zice directorul. „Trebuie să-i învățăm să folosească materiale audio și video, să respecte copyright-ul și viața personală, să-i educăm pe părinți ca să înțeleagă ce fac copiii lor cu smartphone-ul”.
Ce vreau să spun cu această comparație? Că italienii și-au dat seama că interdicția nu ajută la nimic. Pe de o parte, pentru că în adolescență e fun să încalci interdicțiile, așa că e mai bine să nu te pui cu inventivitatea copiilor dacă-i vorba să găsească soluții pentru a face exact pe dos decît li se spune. Pe de altă parte, pentru că telefoanele inteligente oferă, azi, instrumente de cunoaștere foarte, foarte utile. Interdicția înseamnă să-i privezi pe copii de aceste instrumente de cunoaștere, să nesocotești viitorul lor: căci ei vor trăi (trăiesc deja!) într-o lume digitalizată, în care telefonul mobil va fi mai necesar și mai util decît era pixul pentru noi, cei de ieri.
Și mai e ceva. O diferență de mentalitate și de comportament. Ministrul educației din Italia a constituit un grup de lucru care să se ocupe de această problemă. Al nostru a zis ce-ar vrea și ce i-a trecut prin cap: că vrea o interdicție. Mă tem că la noi curentul majoritar este în continuare ăsta: copiii să facă bine și să mai lase computerul și smartphone-ul și să pună mîna pe carte. Așa că ideea de interdicție va fi, cred, susținută de foarte mulți părinți.
Ce părere aveți? Să interzicem scurt, prin ordin de ministru, sau să mai discutăm și să ne mai gîndim dacă nu cumva, prin exilarea instrumentelor digitale în niște dulapuri special amenajate, ne opunem mersului firesc al lucrurilor și îi privăm pe copii de niște cunoștințe esențiale pentru viitorul lor?
P.S.: Acum cîțiva ani, tot pe vremea unui guvern PSD, s-a făcut mare caz pe tema introducerii manualelor digitale. Am impresia că povestea a cam murit. N-avea cum altfel, căci a fost pornită prost, cu căruța pusă înaintea boilor.
Articol preluat de pe mirceavasilescu.blog
Foto: wikimedia commons