Care e faza cu Big Brother?
Am citit în presă un articol foarte complicat care ar putea fi rezumat cam așa: legea Big Brother 3 a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, SRI atrage atenția că asta pune în pericol securitatea națională, se pare că argumentele Curții sînt aceleași ca în cazul respingerii legii Big Brother 2, care a reluat argumentele din cazul Big Brother 1.
(...)
În ce privește cazul românesc, Curtea noastră a preluat ca atare argumentele general aplicabile ale celei europene. În plus, aplicabil doar României, Curtea face demonstrația că aveam două regimuri diferite ale accesului la aceste date: procurorii și poliția le puteau cere cu mandat conform Codului de Procedură Penală, pe cînd serviciile secrete (SRI, SIE, SPP, serviciile secrete ale armatei și MAI) o putea face conform legilor ”speciale în materie”. Adică legilor privind siguranța națională. Care legi – ca să vezi! – nu prevăd mandatele judecătorești. Acesta este punctul cu adevărat excepțional al deciziei Curții noastre în cazul Big Brother. Dincolo de argumentația de principiu preluată de la Curtea Europeană, judecătorii constituționali români atacă în mod justificat privilegiile juridice ale serviciilor secrete, instituite prin legile lor de organizare (legi date la începutul anilor `90 și care reflectă foarte bine spiritul acelei Românii, a la Belarus).
De aici avem în ultima vreme un adevărat asediu mediatic al SRI la adresa Curții Constituționale. Presupun că sînt trei cauze ale acestei ofensive: 1) SRI urăște din principiu controlul civil și nu poate lăsa nepedepsit un atare precedent, ca niște civili de la Curtea Constituțională să-i spună lui că ar trebui să lucreze cu mandat de la alți civili, magistrați. Pur și simplu, civilii nu știu ei ce și cum și să nu se bage în trebile băieților serioși – cam acesta e spiritul pe care decizia Curții îl aruncă în aer 2; celor din SRI și parlamentarilor care ar trebui să-i controleze le convenea această confuzie care se menținea în dezbaterile publice: noi, ofițerii și lucrătorii SRI sîntem tot un fel de magistrați, lucrăm cu mandate, deci nu vă fie frică de noi. Decizia Curții demonstrează ceea ce unele ONG-uri spun de multă vreme: SRI, SIE și celelalte servicii nu lucrează cu instrumentele legale general valabile pentru organele de stat, ci au excepții de la acestea. Iar dacă asta e valabil pentru retenția datelor, atunci ar trebui să ne uităm și la alte cazuri de legi cu aplicabilitate generală care sînt anulate cînd vine vorba de servicii prin excepțiile create de legile speciale ale serviciilor. De aici motivul de isterie numărul 3) Acest caz ar trebui să ducă la o revizuire a legilor proprii de organizare a serviciilor, aceste legi trebuie aduse la zi, uitat modelul Iliescu-Virgil Măgureanu-1991 și instituit modelul european de control civil real asupra serviciilor. Dacă Parlamentul nu are apetență pentru modernizarea acestor legi, atunci se cere o atacare a lor la Curtea Constituțională, care în formula actuală pare a avea chef să aducă serviciile în rîndul lumii. Și ce spectaculos ar fi o știre de genul: Curtea Constituțională declară neconstituțională legea de funcționare a SRI.
Citiți articolul integral în
de joi, 29 ianuarie 2014.