Alegeri în Turcia: începutul sfîrşitului pentru Erdogan?

AKP a cîştigat alegerile, dar nu a reuşit să obţină decît un scor relativ modest, adică doar 41% din voturi. Pentru prima oară în ultimii treisprezece ani, AKP nu mai deţine majoritatea absolută.

Încă o ştire nebăgată în seamă: în Turcia, la recentele alegeri parlamentare, partidul conservator al lui Recep Erdogan pierde vizibil teren. AKP (Partidul Justiţie şi Dezvoltare) a cîştigat, după cum se aşteptau cei mai mulţi analişti, alegerile, dar nu a reuşit să obţină decît un scor relativ modest, adică doar 41% din voturi. Pentru prima oară în ultimii treisprezece ani, AKP nu mai deţine majoritatea absolută în Parlament. E „începutul sfîrşitului pentru Erdogan”, după cum anunţa luni dimineaţa cotidianul german Die Welt. Sau „începutul unei noi ere”, după cum titrează Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Care e semnificaţia acestor rezulte? De e sînt atît de importante aceste alegeri din Turcia? Întîi de toate pentru că miza alegerilor parlamentare a fost, de fapt, o reformă constituţională. Printre altele, Erdogan a susţinut schimbarea regimului politic, adoptarea unui regim prezidenţial. Poziţia sa a fost tranşantă – inclusiv în timpul campaniei electorale. Rezultatul alegerilor arată că nu există o majoritate clară în favoarea acestei măsuri, că cetăţenii nu vor o înăsprire a regimului. Este puţin probabil ca susţinătorii reformei constituţionale să revină cu această propunere după înfrîngere.

În al doilea rînd, rezultatele alegerilor arată că schimbarea politică nu e chiar imposibilă. După ce a dominat scena politică mai bine de un deceniu, AKP e un partid mai slab. Ca să poată guverna, liderii vor trebui să facă concesii.

În fine, e destul de clar că societatea civilă, adică miile de oameni care au manifestat, în ultimii ani, în piaţa Taksim împotriva regimului conservator islamist, a reuşit nu numai să influenţeze opinia publică, ci şi să erodeze popularitatea liderului.

Nu în ultimul rînd, însuşi faptul că Erdogan, un lider politic autoritar, pe care mulţi l-au comparat cu Putin sau chiar cu dictatori din Africa, recunoaşte rezultatul alegerilor, e un semn de acceptare a parcursului democratic.