re:member

"Activismul nu a fost niciodată cel mai bun mijloc de a lua parte la dezbaterile contemporane. Saltul în mijlocul luptei nu-ţi garantează nicidecum prezenţa în istorie, iar refugiul într-un turn de fildeş nu reprezintă neapărat o trădare. Dimpotrivă, tentaţia acestuia devine din ce în ce mai puternică şi din ce în ce mai îndreptăţită pe măsură ce maşina de tocat oameni îşi ambalează motorul. La extrema opusă se oferă o altă posibilitate, aleasă de cei mai mulţi: contemplaţia are mîinile curate, numai că nu are braţe - să acceptăm deci să ne murdărim mîinile intrînd în încăierare, căci, pînă la urmă, nu vom face mai rău, sau chiar vom face mai bine decît alţii. (...) În afara contemplaţiei, mai puţin detaşată decît am crede, şi a ambiţiei, rătăcite, mai rămîne un model posibil: cel al intelectualului care nu-şi propune să-şi înscrie numele în cronici, care nu are nici măcar iluzia că îndrumă mersul ideilor şi al evenimentelor, dar care totuşi luptă, deşi ştie de la bun început că va pierde. L-am crede modest şi dezinteresat: şi totuşi el este cel care urcă cel mai sus pe piscurile orgoliului şi ale ambiţiei, în timp ce alţii se pierd în mlaştinile unei banale vanităţi. (...) Nu s-a lăsat purtat de valurile pasiunii comuniste (era aşadar un binevoitor intelectual mic-burghez) şi nici de puternicul reflux care aruncă fără discriminare peste bord toate instrumentele analizei marxiste (iată că de fapt e un stalinist). A descris pofta nesăţioasă a capitalismului de peste Atlantic (era deci anti-american), dar nu vede în stat soluţia crizei (e aşadar un agent al imperialismului). A scris mult despre exploatarea popoarelor dominate (dar cum să nu-i iertăm asta unui idealist?) şi se încăpăţînează încă să o facă (e un cinic care îndrăzneşte să ni-i propună ca model pe tiranii de mîna a doua din lumea a treia). Nu a cedat panicii războiului rece (e un pacifist pletos), nu înghite definiţiile oficiale ale destinderii (iată-l devenit profetul nenorocirii, mesagerul apocalipsei, îngerul războiului). (...) Mai bine să rămîi sceptic decît să te alături corului lăudătorilor. Mai bine să fii ireverenţios decît să participi la marea întrecere a servilismului. Atunci cînd sarcina pare prea grea, unii aleg confortul înşelător, facilităţile iluzorii şi satisfacţiile găunoase pe care le procură anticamerele puterii, fără să-şi dea seama că îşi sacrifică calităţile spirituale fără a obţine în schimb vreo fărîmă de putere. Singura cale cu adevărat onorabilă rămîne atunci răgazul contemplaţiei." (Claude Jullien, "Datoria ireverenţei", în Le Monde diplomatique, ediţia română, nr. 1, aprilie 2006)