"Periferia culturală europeană", pana providenţială, rockul prezidenţial şi alte dulci mizilicuri

3 august 2006   Cultura: etaj şi parter

Nr. 86 al Suplimentului de cultură este unul dintre cele mai simpatice de pînă acum... Asta se datorează, în primul rînd, ideii conducerii onor săptămînalului de a merge, cu mic-cu mare ("trei zile: 14, 15, 16 iulie"), la Petrila, în ograda-obrigada lui Ion Barbu, pentru a bifa-sol-la-si Festivalul "Petrila - Periferie Culturală Europeană", "manifestare aflată la prima şi (promite organizatorul) ultima ediţie. Căci vremurile-s tot mai grele şi organizarea a două parastasuri ar fi cu neputinţă", scrie red-şeful publicaţiei, George Onofrei. I se alătură (în călătorie şi, deci, în număr) R. Chiruţă ("Dare de seamă, cu un scurt jurnal de călătorie"), Constantin Vică ("O viziune a sedimentelor"), Radu Pavel Gheo ("Cum visez eu că visează Ion Barbu") şi Alina Radu ("Barbuland"). "Dosarul" are - s-o spun, să n-o spun? - un aer estival-dilematic, ca în al nostru număr "Jurnalul de la Cetate". De tot hazul este descrierea unui "eveniment deosebit" nepremeditat, pe care-l povesteşte Onofrei şi din care înţelegem că R. Chiruţă a fost "autorul unei pene providenţiale, care ne-a aruncat preţ de o oră în localitatea de baştină a lui Dinu Săraru, care a înfiinţat la Slătioara Casa de Cultură Ţărănească ŤDinu Săraru» şi al cărui bust tronează în faţa şcolii cu clasele I-VIII, alături de Păunescu, Eminescu, Creangă, Alecsandri şi Caragiale". Legendele celor două instantanee din Slătioara sînt semnate de C(onstantin) V(ică): "Nu ştim alţii cum sînt, dar Slătioara nu e aşa. Cu prilejul penei, decreţeii au păpat un pişcot şi au aghesmuit pe lîngă un pepene într-o companie distinsă. Şcoala de vară Sănătatea ţăranului rom

Mai multe