Pasolini şi lupta de clasă

Cinematograful se numea, la început, Studio Cujas, după numele străzii pe care se află (în plin Cartier Latin, între Sorbona şi grădina Luxembourg). A fost deschis în 1957 şi transformat în sală art et essai de grupul condus de François Truffaut. La trei decenii de la inaugurare, cinematograful a fost renovat şi i s-a dat numele Accatone, după titlul primului film (1961) al lui Pasolini. Este cunoscut drept un "spaţiu pluricultural", etichetă excesiv de generoasă: "librăria" înseamnă de fapt o măsuţă pe care sînt aşezate cîteva cărţi, barul - aflat la cîteva case mai sus - nu e deschis decît la amiază. Cinematograful propune, de ani de zile, cam aceleaşi filme, programate în zile şi la ore fixe. Preferaţii se numesc Ken Russell, Zanussi, Pasolini, Oshima. Acolo, la Accatone, am văzut, la mijlocul anilor ’90, Sal