Gainsbourg toujours

6 aprilie 2006   Cultura: etaj şi parter

Pe 2 martie a.c., televiziunile franceze au marcat (ceea ce, la televiziune, înseamnă a apăsa pe butonul pe care scrie "Arhivă") 15 ani de la moartea lui Serge Gainsbourg. N-o să înţeleg niciodată de ce sînt celebrate morţile unor artişti - la paritate cu naşterile! Aşa că prefer să spun: pe 2 aprilie a.c., Serge Gainsbourg ar fi împlinit 78 de ani... Anul trecut, un volum de 976 de pagini reunind textele sale - dintre care 117 inedite - apărea sub titlul, foarte gainsbourgian, L'Intégrale et caetera (aluzie la albumul "Aux armes et caetera", care conţinea şi versiunea 1979 a Marseiezei în ritm de reggae - album care a provocat un imens scandal). Pentru un provocator polivalent & stilat, dandy anarhist chic et choc, născut la Paris într-o familie de evrei (Ginsburg) care fugise de Revoluţia bolşevică, probabil că tonul consensual cu care a fost comemorată această dublă aniversare i s-ar fi părut la fel de kitsch ca şi mormîntul său din cimitirul Montparnasse - acoperit de "ex voto"-uri, flori de plastic, poze şi ursuleţi de pluş... Mai rău decît asta - aceste dovezi sincere, dulcege şi blege, ale preţuirii postume - nu poate fi decît Academia! Or, noua academie populară - adică Televiziunea - l-a restituit pe Gainsbourg aşa cum nu cred că şi-ar fi dorit: ca un campion al ratingului. Au fost (re)date pe post, et pour cause, "infamele momente de televiziune" (acela în care îi şopteşte la ureche, lui Whitney Houston, "I want to fuck you", sau acela în care arde, tacticos, o bancnotă de 500 de franci - o avere, la vremea respectivă! - pentru a arăta cele 25 de procente cu care rămîne după ce fiscul ia restul), dar, chiar şi aşa, ele n-au făcut decît să demonstreze ceva previzibil: nimeni nu mai are, astăzi, eleganţa & insolenţa lui Gainsbourg. Diferenţa dintre el şi un Micha‘l Youn (care, ca şi el, a făcut din provocare o strategie) este ca diferenţa dintre Avenue Foch, din al 17-lea arondisment parizian (unde locuia Serge), şi Seine Saint-Denis, banlieue-a unde au izbucnit revoltele din noiembrie anul trecut: o diferenţă de stil. Or, Stilul, Gainsbourg l-a avut, foarte devreme, la degetul mic - şi nu putem decît să ne gîndim ce ar fi spus, şi cum s-ar fi manifestat, astăzi, în trista epocă a corectitudinii politice un om pentru care incorectitudinea (politică, dar mai ales mediatică) era chiar o chestiune de stil; iar stilul - c/o Buffon - "c'est l'homme même". Puţini ştiu că, de fapt, cel care a ajuns în manualele de şcoală generală cu o piesă (Les P'tits papiers), cel despre care a scris ditirambic Boris Vian, cel care a cîştigat Eurovision-ul în 1965 (cu Poupée de cire, poupée de son, interpretată de France Gall), cel care a compus în 1967, pentru iubita sa Brigitte Bardot (la vremea respectivă, un simbol naţional), "cel mai frumos cîntec de dragoste din lume", Je t'aime moi non plus, Serge Gainsbourg deci (pe atunci, doar Ginzburg) vroia să se dedice picturii... Reconvertirea la cîntec - "o artă minoră", spunea el - se produce în 1957 şi, foarte curînd, numele cele mai glorioase ale acestei bresle preiau cîntecele semnate S.G. Şi, chiar dacă Yves Montand îi refuză antologicul Poinçonneur des Lilas, contrariat de aroganţa novicelui ("Băiete, tu ce vrei să fii, autor, compozitor, interpret?" - "Toate!", îi răspunde Gainsbourg), Juliette Gréco "îl cîntă", iar acel 45-tours (Gréco chante Gainsbourg) obţine în 1959 Marele premiu al Discului de la Academia Charles-Cros. Şase ani mai tîrziu (adică după Eurovision), Anna Karina (muza lui Godard), Dalida, Marianne Faithfull, Françoise Hardy sau Claude François stau la coadă pentru a obţine un cîntec de la el. Scrie chiar pentru toată lumea - inclusiv pentru Mireille Mathieu! În 1969 o cunoaşte pe Jane Birkin, cu care formează un cuplu mitic. Birkin reia Je t'aime..., cîntecul scris pentru BB, şi face cu Serge duetul cunoscut pînă astăzi (versiunea cu BB n-a ieşit decît în 1986, pentru că actriţa vroia să protejeze mariajul său cu Günther Sachs); Birkin a povestit nu de mult cum, aflîndu-se la Londra şi luînd un taxi, şoferul a recunoscut-o şi i-a zis: "Ah, Jane, nu-i aşa? Jetaimemoinonplus... trei copii am făcut pe melodia asta!" După despărţirea de Jane, S.G. scrie piese pentru Catherine Deneuve, Isabelle Adjani, Vanessa Paradis - şi pentru fiica sa cu Jane, Charlotte G. (Lemon incest). "Erau cîntece oportuniste, pentru a cîştiga biştari" - avea să spună el mai tîrziu, cu un cinism care-l prindea la fel de bine ca veşnica ţigară-n colţul gurii. "Şi p-ormă, nici gagicile nu erau chiar rele..." Recent, cu complicitatea lui Jane Birkin (care cîntă Sorry Angel în duet cu Franz Ferdinand), a apărut un album - Mr Gainsbourg Revisited - care cuprinde 14 piese "revizitate" de Carla Bruni, Jarvis Cocker, Placebo, Portishead, REM şi, cum spuneam, F.F. Pentru mine, "Gainsbourg" = un "God" muzical, drept care mi-ar fi greu să spun care dintre "creaţiile" sale îmi plac cel mai mult... Je suis venu te dire que je m'en vais mă predă "aux larmes et caetera" de cîte ori o ascult; La Javanaise mi se pare super şi în versiunea S.G., şi în aceea Gréco; cîntat de Birkin, Baby Alone in Babylon ("plagiat" obraznic după Brahms!) mă tulbură, ca şi Elisa, ca şi piesa dedicată lui Marilyn; Lemon incest pare "perversă", dar este - de fapt - emoţionantă, iar Les dessous chic, idem. "Novella"-autoportret scrisă de S.G. (şi tradusă de Şerban Foarţă), Evghenii Sokolov ("doar" 90 de pagini pentru care editorul său, Gallimard, a aşteptat şapte ani!), este una din cele mai bune pastişe daliniene & nabokoviene - un răsfăţ for the happy few. Iar filmul său din 1976, intitulat chiar Je t'aime moi non plus - cu Jane & warholianul Joe Dallessandro -, l-am arătat o singură dată, la Institutul Francez, pe la jumătatea anilor '90, spre "oroarea" cvasi-generală, drept care nu regret o clipă acest lucru: căci Gainsbourg, fără Provocare, este ca Poezia (Franceză) fără Gainsbourg! Et caetera, et caetera... P.S. Pentru toţi fanii lui S.G. - şi, la Dilema veche, mai ştiu cel puţin unul: domnul "extremist de centru" din pag. 16... -, aceste versuri semnate "Gainsbourg": "Puisque notre amour est un feu de papier qui s'éteint / Pour que survive cet amour / Br

Mai multe