Doamnele din Praporgescu
Au fost prezente în numărul 1 al Dilemei, apoi în nr. 25 şi încă o dată. Deveniseră, la un moment dat, aproape "mascotele" revistei. Acum nu mai sînt. Nici una. "But their memory lingers on"... "- Acuma sincer, cu mîna pe inimă, puteţi să-mi spuneţi c-a fost mai bine sub Ceauşescu? - Mamă dragă, bine n-a fost nici atunci, da' acuma n-au făcut nimic să fie mai bine! Din contră: ce folos că ne-a mărit pensiile, dacă un kil de carne a ajuns 3.000 de lei!? - Şi medicamentele! Mor bătrînii, da' mor şi foarte mulţi tineri: am auzit că un tînăr a orbit brusc! Şi o tînără - a surzit brusc! - De bine ce le merge, d-aia mor... Eu zic că e ceva-n atmosferă. - E sigur în atmosferă. Şi pe urmă, ce faci cu reţetele de medicamente, dacă nu le găseşti? - Aşteaptă să le scumpească... Sigur mai vine o scumpete! Trebuie să vindem puţinul care ne-a mai rămas... - (Noi nu mai avem moşii, slavă Domnului!) - ...din puţinul de pensie care mi-a rămas de la frate-miu, Dumnezeu să-l ierte, mă freacă pe mine (de şase luni e mort) la notariat: veniţi peste două săptămîni! Te duci peste două săptămîni - veniţi lunea ailaltă! Şi-i o scîrbă, şefă acolo la Vitan, la sectorul 3... şi-o murdărie de nedescris, scările rupte - cum dracu' nu cade lumea pe scări să se facă praf -, înalte şi de lemn şi lemnul putred! - Cînd auziţi: Era mai bine înainte, vă gîndiţi la cum era sub Ceauşescu? - (în cor ) Sub Ceauşescu, sigur! Era şi ăla un criminal, nu-i vorbă, da' măcar avea o scuză, că era prost. . Şi-a mai avut-o şi pe scîrba aia de nevastă-sa, care l-a montat cît a putut... A fost un bleg, că murea în patul lui, nu ca un cîine turbat, cum au arătat că l-au omorît... Cu toate c-am aprins lumînări să moară, să scăpăm de el, cînd am văzut cum a murit, totuşi am plîns... - Şi înainte de comunişti? - Măi mamă, nu se poate compara: a fost raiul pe pămînt! Nu murea nimeni de foame. Muncitorii dacă n-aveau e că se duceau nevestele să le ia leafa, că altfel o beau pe toată la birt... - Şi toţi aveau căsuţele lor pe la ţară... Găseai o femeie să-ţi facă curăţenie - acum îşi dau cu ojă pe unghiile de la picioare! - 1.500 lei cinci ore, şi lucrează ca vai de capul ei... - Gata, noi nu mai avem ce vinde: eu îl mai am pe Popescu-Ghimpaţi ăla de colo... Era foarte frumos săracu', da' acum e prăfuit... O mai am pe ţiganca aia, mai am un francez care nu se vede cum e iscălit... - În timpul războiului era mai bine? - Da!! N-am suferit deloc în timpul războiului! Am avut ce mînca, am scos bani - c-aveam aur, medalii de aur, şi schimbai medaliile... Păi băieţii jucau poker pe medalii! Şi-aşa... - Ăl mai scump lucru în timpul războiului: nescafé-ul. - Noi am avut două stabilizări, una a făcut-o Iorga cînd a venit la Guvern. Da' Iorga n-a mai mers cu maşina la minister, s-a dus cu taxiul sau s-a dus pe jos, a făcut nişte economii! Nu ca acuma, îi vezi cum dorm în Parlament sau stau şi beau Pepsi şi iau maşina ministerului, îşi încarcă familia şi pleacă să se distreze! Toate astea costă bănet. Păi, pînă unde, atîta vreau să ştiu!?" (a. l. ş. , în Dilema nr. 25, 2-8 iulie 1993)