Cîteva modeste propuneri

pentru o mai bună funcţionare a Galei UNITER De la prima ediţie, am fost invitat constant la Galele UNITER. Apreciez. Dar trebuie să mărturisesc un lucru: doar anul acesta, la a 14-a ediţie, am rămas pînă la sfîrşit; pînă acum, o tuleam la pauză şi ajungeam acasă exact cînd Principesa oferea Premiul pentru "Cea mai bună piesă a anului"... Ştiu, aşadar, cum se vede din sală şi cum se vede de la televizor. De la televizor se vede mai bine . Ce ar trebui făcut să se vadă mai bine şi din sală? 1) Spectacolul să dureze mai puţin (evident). Cred că trei ore este suficient. OK, Oscarurile durează mai mult - dar alea sînt Oscaruri, iar ăla e Los Angeles, n-are rost să ne comparăm... Cu tot respectul pentru minunaţii oameni de teatru de la noi, nu poţi "emula" un show la care se uită tot mapamondul cu o sărbătoare, pînă la urmă, de interes local. 2) Să se mai taie din premii: sînt prea multe! Sau, dacă asta nu se poate, pentru că toată lumea vrea să ia premii, să se defalcheze: cele importante să se dea în cadrul Galei, iar cele mai curînd sindicale să fie acordate într-un cadru intim, la o întîlnire cu membrii UNITER-ului. Oricît s-ar bucura venerabilii meseriaşi ai acestei arte să aibă parte de cele "15 minute de faimă" - reduse, din raţiuni de multipremiere, la 60 de secunde -, nu cred că este o mare fericire pentru ei să coboare ditamai scările show-ului şi să privească speriaţi la o sală întreagă... (Anexă: ar trebui să cronometreze cineva cît timp se pierde cu coborîtul, pîş-pîş - nimeni nu vrea să cadă! -, acelor scări.) 3) Să se renunţe cu totul la sempiternele introduceri-şuetă în care excelează dl Caramitru, atunci cînd anunţă cine anunţă ("Ei, cine credeţi că anunţă...?")următorul premiu: cu toţii ştim - deja - cine este dl ambasador Cutare, dna sau dl mecena Cutărică etc., etc.: i-am văzut - şi auzit - la toate Galele! Mai mult: cu toţii ştim că unii (mai ales ambasadorii) vorbesc "bine" româneşte, nu ne mai surprinde nimic... 4) Florin Piersic să fie invitat să vorbească la fiecare ediţie a Galei. Dacă tot e să se ducă naibii timpul alocat prin spiciuri interminabile, măcar să avem un ce cîştig din chestia asta! Piersic să fie însărcinat cu "depăşirea (programată) a timpului", după care - odată bifat acest moment - lucrurile să revină la normal. Adică la dl Caramitru. 5) Mihaela Rădulescu să fie chemată să prezinte la fiecare ediţie a Galei: s-a descurcat bine - mult mai bine ca dna Patlanjoglu, de pildă, care e chiar critic de teatru. Nu că ne-am fi aşteptat ca dna P. să nu aibă ceea ce nu are dna R. - adică trac -, dar cred că e mai profitabil pentru toată lumea ca toată lumea să facă ce ştie mai bine. 6) Să fie favorizaţi, dintre nominalizaţi, cei/cele cu probleme dentare - cum a fost dl Rebengiuc. Acest mic artificiu de culise ar avea darul de a asigura Galei spiciuri scurtissime - şi, deci, un spaţiu amplu de manevră lui Florin Piersic... 7) Show-ul să se încheie înainte ca lumea s-o încheie cu show-ul. Unii dezertează pe ultima sută (hai, două) de metri pentru o "scurtă" - care se dovedeşte lungă... - incursiune în Sala Tapiseriilor, unde este întinsă masa; or, masa nu trebuie întinsă - pentru că, altfel, unii spectatori o-ntind din sală ca să ciugulească ceva. Ar mai exista o soluţie - auzită de mine de la o doamnă care făcuse, riguros şi exact, exact asta: să-şi ia fiecare farfuria cu mîncare şi să-şi reocupe locurile în sală. S-ar înnoda, astfel, cu o frumoasă tradiţie teatrală, elisabetană şi nu numai, care nu vedea nimic neconvenabil ca publicul să morfolească fericit în timp ce vedea o piesă... OK, Gala UNITER nu e o piesă; dar, aşa, măcar ar putea deveni.