Biblioteca outdoor

Cînd am văzut imaginile astea, îmi venea să înjur, să trag de păr pe cei care le urcaseră acolo sus, să le dau cu abecedarul în cap... Am scos repede aparatul, am luat cîteva imagini în ideea de a-i pîrî la doamna profesoară Agora. Cu digitalul mărturie, am reclamat dezaprobarea din partea prietenilor mei... şi am primit-o. Concluzia unanimă era că asistam la o barbarie fără margini. Ne-am pus pe despicat iconul în 4 x 2 fotografii şi nu ne-a ieşit mare brînză. Insuficienţa argumentelor devenea deranjantă, cînd bunul-simţ ne spunea că e naşpa să promovezi utilitarismul sălbatic prin dinamitarea unor axiome. M-am pus apoi în postura trecătorului-pradă a publicităţii outdoor, cu unghie mare la degetul mic. Mesajul era "foarte tare, frate". Am asistat de curînd la o discuţie în autobuz, în care un prieten îi spunea celuilalt că nu citeşte pentru că în cărţi e scris tot ce el ştie deja. Adică între cele două coperte se ascund lucruri redundante, din moment ce moartea tînărului Werther nu diferă cu nimic de o moarte oarecare. Prietenul celălalt nu avea replică (probabil îşi suspecta amicul de anamnesis). Pînă la urmă, prin faptul că acest produs beneficiază de o prezentare publică, el capătă legitimitate. Conceptul creativ folosit în acest caz apelează la stereotipul cultural potrivit căruia "la ce bun să citeşti, dacă poţi să te descurci?". Nenea cu gipanul, care trece pe cheiul Dîmboviţei (căci acolo stă mărturie descoperirea), va decoda cu travaliul unui semiotician: cărţile nu folosesc la nimic. (rezultă) Juniorul trebuie retras de la şcoală + achiziţie echipament sport de firmă. Schema logică se poate opri aici. (else) "Faci şi tu ce-a făcut tata". După cum ştiţi, cei care concep reclamele recurg la o identificare riguroasă a orizontului cultural al publicului-ţintă, pentru ca mesajul lor să nu nimerească alături. Ipoteza studiului de piaţă mă cam sperie. Dacă oamenii ăştia şi-au făcut temele înseamnă că o mare parte din bucureşteni (o speţă a românilor) nu şi-au făcut temele la timp. Am luat în braţe paginile de aur ale cărţii folositoare. Personajele sînt portretizate genial, iar intriga cărţii te prinde. Abatoare şi Abrazive, Balustrade şi Beţişoare Igienice, Deratizare şi Drapele, Dopuri şi Capace, Şnururi şi Frînghii, Legătorie Cărţi (sic!). Poveştile de dragoste dintre ei şi ele nu lipsesc. Nasturi şi Nave, Roţi şi Rotile, Scule, Unelte, Sifonării, Tablouri Electrice şi Tampoane Igienice. În cartea asta i-am găsit şi pe mai vechii prieteni Platon şi Socrate. Grecii ăştia s-au mutat la bloc, pe undeva prin Pantelimon şi Colentina. Sînt bine-merci, au telefon fix şi o bibliotecă plină. Cu bibelouri.