Banksy şi Revoluţia română

Pînă acum două săptămîni, încă aveam impresia că toată lumea îl ştie pe Banksy. Vorbeşti de culture jamming şi zici "Banksy". Nu se poate altfel. Mi se părea că-i atît de cunoscut încît mă fac dracului de rîs dacă m-apuc să povestesc despre el. Doar e primul om care, după Duchamp, a lăsat lumea artistică înmărmurită pe bune. Doar e cel care a şters limita dintre artă şi vandalism, transformînd viziunea pietonilor despre stencil graffiti. Doar a apărut o mică ştire despre el pînă şi-n Libertatea. Însă Duchamp era deja cunoscut în cercurile înalte ale artei pe vremea cînd insera, sub pseudonim, pisoarul în expoziţie, pe cînd Banksy nu. Iar Duchamp nu i-a lăsat cu gura căscată decît pe-ăia care-au înţeles ce chestie faină a făcut el. Banksy, în schimb, e mult mai accesibil. Oricum, amîndoi au foarte mult umor. Nu multă lume ştie cum arată şi, probabil, doar părinţii îi ştiu numele adevărat. Pretinde că l-ar chema Robin Banks, dar dacă eşti un pic atent, asta sună mult prea aproape de "Robbing Banks" ("Jefuind Bănci") ca să fie o coincidenţă. E cel mai vînat artist din lume: de fani, de marile corporaţii (care-i tot propun colaborări) şi, nu în ultimul rînd, de poliţie. Crimele lui artistice (nu există prea multe străzi în Londra pe care Banksy să nu le fi vizitat cu spray-ul) îl pot costa cîţiva ani buni de închisoare. Au apărut pînă şi tricouri cu "I'm Banksy. Arrest me!". Tipul e, fără îndoială, un maestru al marketing-ului cultural. Şi-a făcut loc în complicatul sistem de recunoaştere artistică fiindcă aşa a avut chef şi fiindcă a considerat că lucrările lui merită să stea pe pereţii Cubului Alb: "Această ocazie istorică - spune Banksy - are mai puţin de-a face cu faptul că aş fi fost, în sfîrşit, îmbrăţişat de Stabilimentul Artelor Frumoase, ci mai degrabă cu folosirea judicioasă a unei bărbi false şi a unui clei suficient de puternic". Dar ce-a făcut Banksy ăsta, de fapt? Nu e loc aici decît să vorbesc puţin de acţiunea care i-a adus renumele de "terorist al artei": hackuirea celor mai tari muzee din lume. Travestit în pensionar, Banksy a expus mai întîi în venerabilul British Museum din Londra propria pictură rupestră, printre alte obiecte vechi de cîteva mii de ani. "E o bucată de piatră pe care-am desenat un om al peşterii care vînează o fiară sălbatică şi-mpinge un cărucior de cumpărături". Exponatul se intitulează "Om primitiv mergînd la piaţă" şi a fost atribuit lui Banksymus Maximus. Oficialii muzeului au aflat despre noua lor achiziţie de-abia cînd au intrat pe site-ul obraznicului vandal. Deşi "urmele crimei" au fost îndepărtate cu grijă imediat după descoperirea acesteia, British Museum este mîndru astăzi să expună din nou tînăra lucrare neanderthaliană a lui Banksy, alături de alte artefacte cu vîrste ceva mai mari. Au urmat, la rînd, patru locaţii newyorkeze de înaltă clasă: Metropolitan Museum of Art, MoMA, American Museum of Natural History şi Brooklyn Museum, toate în aceeaşi zi. În fiecare dintre ele, Banksy a expus lucrări deştept legate de tematica muzeului, totuşi evident şi ironic contemporane. În fiecare dintre aceste muzee lucrările lui au stat pe pereţi mult şi bine. "Arta este ultimul dintre marile carteluri - zice Banksy. E făcută de o mînă de oameni, cumpărată de o mînă de oameni şi expusă de altă mînă de oameni. Dar milioanele de indivizi care se duc să se uite la ea n-au nici un cuvînt de spus." Stencil-ul care ilustrează articolul ăsta a devenit de mult un simbol al artei de stradă. Poate nu-i încă la fel de cunoscut ca frunza de mariaioana sau ca mutra lui Che, dar popularitatea lui tot creşte. Tocmai fiindcă a ajuns să capete caracteristici de brand logo, aş fi ales cu dragă inimă altceva din galeria lui Banksy. Doar că povestea aruncătorului ăstuia de flori e una specială. Pînă de curînd mă uitam la nenea ăsta cu bandana pe gură şi mă gîndeam la Mai '68 şi Flower Power. Şi mai ce? Surpriză, aruncătorul de flori al lui Banksy e, de fapt, un revoluţionar român. Cel puţin aşa pretinde site-ul BBC într-o ştire din septembrie 2001, "Street art's new design for life". Hmm, mi-am zis, probabil vreun reporter influenţat atît de puternic de imagistica TV recentă încît uită că înainte de Bucureşti a fost Parisul. Dar Banksy confirmă într-un interviu realizat de cei de la Squall (www.squall.co.uk ) fascinaţia lui faţă de Revoluţia română. Articolul - "Metaphysical Graffiti (out and about with Banksy in Bristol)" - se încheie aşa: "Ultima oară cînd m-am văzut cu Banksy, mi-a povestit o chestie despre căderea lui Ceauşescu. În noiembrie '89, ca răspuns la o mică răscoală în Timişoara, dictatorul corupt şi brutal al României a fost sfătuit să ţină un discurs în faţa unei mari adunări de oameni la Bucureşti. Un tip din mulţime, Nica Leon, sătul pînă-n gît de regim, a început să strige în favoarea revoluţionarilor din Timişoara. Mulţimea care-l înconjura, obedientă pînă la capăt, a crezut că ŤTrăiască Timişoara!» e un nou slogan politic şi s-a alăturat. De-abia cînd tipul a început să strige ŤJos Ceauşescu!» şi-au dat cu toţii seama că lucrurile nu sînt în regulă. Au încercat să fugă de lîngă el, pancartele cădeau şi se rupeau în mijlocul agitaţiei, femeile au început să ţipe. De la balcon, panica se auzea ca şi cînd ar fi fost huiduieli. Ceauşescu stătea acolo îngheţat într-o grimasă ridicolă, tot deschizînd şi închizînd gura. La un moment dat, şeful Securităţii s-a apropiat şi i-a şoptit Ťintră peste noi». S-a putut auzi clar la microfonul preşedintelui, iar informaţia asta a fost transmisă în direct în toată ţara. Revoluţia începuse. Într-o săptămînă, Ceauşescu era mort. Undeva, într-un bar din România, stă Nica Leon, un om care a schimbat de unul singur cursul istoriei. Undeva, într-un bar din Anglia, stă Banksy, plănuindu-şi următorul atac ilegal de culoare. Forţa fie cu amîndoi - şi fie să se întîlnească într-o zi." Nu comentez cît şi cum ştie Banksy din ce s-a întîmplat în Piaţa Revoluţiei. Altceva vreau. Să intraţi pe www.banksy.co.uk şi să vă uitaţi cu atenţie la buchetul acela de flori.