Cronică dublă la Anonimul
Ziua 1 (Cristi Luca): După ce duminică ratasem marele premiu la Loto, totodată singura mea şansă de a deveni milionar în euro, luni m-am îmbarcat pe Pasager, în drum spre Sfîntu Gheorghe. Am prins loc la umbră, de unde am admirat împreună cu Cristi domnişoarele de pe vapor. După o scurtă deliberare, am ales drept cîştigătoare a concursului de frumuseţe o brunetă care citea Dilema veche. Seara, la camping, Un adevăr incomod, filmul cu Al Gore în rol de salvator al planetei noastre. Un superman ecologist. Ziua 2 (Luiza Vasiliu): Început în forţă. Invitaţiile pentru proiecţiile din cinema s-au împărţit în camping, într-o îmbulzeală de nedescris. Ca să primeşti una, trebuia să te îmbrînceşti sănătos - situaţie umilitoare pentru mulţi. Filme văzute: Exilul (regia: Andrei Zvyagintsev) - apăsător, dostoievskian, despre drama însingurării, filmat teribil de frumos, cu cadre lungi, picturale. Orice altceva ar mai urma, e în mod clar favoritul meu în competiţie. Luca mă întreabă de ce a minţit soţia lui Alex - fabric un răspuns de telenovelă filosofică. Căsătoria Tuyei (regia: Wang Quanan, Ursul de aur - Berlin, 2007) - cald, uman, exotic. Luca mă întreabă cu cine s-a căsătorit pînă la urmă Tuya. Cu bărbatul care a săpat puţul. Tickets (regia: Olmi, Kiarostami, Loach), proiectat seara, în camping - eterna poveste a relaţiilor care se pot stabili între membrii diferitelor clase sociale (suporterii scoţieni ajută emigranţii albanezi, profesorul italian ajută emigranţii albanezi etc.). Fad şi plictisitor. Scurtmetrajul regizat de Loach pentru 11â09ââ01. Mesajul: americanii or fi avut ei 11 Septembrie al lor, dar l-au avut şi chilienii în 1973, cînd SUA au intervenit brutal şi mişeleşte, răsturnîndu-l pe Allende. Sesiunea de întrebări care a urmat l-a pus pe Loach la zid. A trebuit să-şi justifice opţiunile politice şi cele artistice (care, de fapt, coincid). Regizorul a răspuns calm, folosind locurile comune ale celor care încă mai cred că statul comunist perfect poate exista, doar că el a fost pînă acum împiedicat să se dezvolte (de SUA, evident). Penibil şi enervant. Parcă era vorba ca Gus van Sant să fie invitatul special al Anonimului. Ar fi fost cu totul altceva. Tot ziua 2 (Cristi Luca): Cum filmul Exilul (Izganie) fusese proiectat în camping la o oră imposibilă (2 noaptea), merg dimineaţă cu Luiza la cinema. După Return, Andrei Zvyagintsev loveşte din nou cu o poveste năucitoare despre vinovăţie, moarte şi iubire frîntă. Regie discretă, jucat excepţional, imagini superbe. După vizionare, îi spun Luizei că premiul e adjudecat, din punctul meu de vedere. Imaginea cu uşa neagră, care se transformă, printr-o uşoară mişcare de travelling, într-un sicriu - nici Tarkovski n-ar fi avut geniul să o facă. După-amiază văd Fratele meu se însoară, film lejer, cu un aer desuet,