„Românii preferă emisiunile pe teme de supraviețuire“

29 septembrie 2016   Caleidoscopie

Ada Roseti este director de programe pentru Discovery Europa Centrală şi de Est din anul 2011. Discovery Networks oferă în România nu mai puţin de 11 canale de ştiinţă şi 4 de sport.

Cîtă creativitate şi cîtă responsabilitate are un director de programe pentru Discovery?

Sînt director de programe de aproape zece ani, doar teritoriul s-a tot mărit. Ceea ce a pus la încercare atît responsabilitatea, cît și creativitatea mea. Trebuie să fac o mărturisire: nu sînt un mare fan al creativității de dragul creativității. Nu mă refer la artă, la literatură, unde aștept să fiu surprinsă și uimită de creativitatea și ingeniozitatea autorilor. Pentru mine, în special în ceea ce fac la Discovery, importantă e creativitatea în rezolvarea unor probleme. Mi se pare că, după o perioadă în care conformitatea era de bază, am trecut în extrema cealaltă și căutăm originalitatea cu orice preț. O campanie pentru o emisiune – cea mai eficientă soluție e, în continuare, autopromovarea pe propriul canal, în special în rîndul celor care urmăresc emisiuni similare. Nu e nevoie de creativitate aici. Dar dacă vrei să atragi un public nou, care nu te urmărește sau care nu știe că ar putea fi atras de o emisiune, aici e nevoie de creativitate, de ingeniozitate și, peste toate, de multă experiență și deschidere culturală, ca să ai de unde te inspira. Deci cred că e nevoie de creativitate temperată de responsabilitate în orice meserie, și cu atît mai mult în cea pe care o fac aici.

În termeni de audienţă, preferă românii sportul, ştiinţei?

Discovery Channel este canalul care generează cele mai mari audiențe în rîndul telespectatorilor români datorită grilei de programe localizate – adaptate la preferințele românilor în materie de genuri, subiecte, formate, dar și pentru că vorbim despre un brand emblematic, un love brand, cum era la modă să spui acum cîțiva ani. În plus, am dezvoltat mai multe campanii dedicate publicului de la noi, folosind informații și in­sight-uri speciale, cum a fost „Oricine poate fi erou“ sau „Efectul Discovery“. Acum cinci ani, am lansat în România TLC, un fel de companion al lui Discovery, mai curînd dedicat femeilor. Apoi, în 2014 am venit cu IDx, care oferă povești reale de mister și suspans. Dar pasiunea românilor pentru sport se reflectă și în entuziasmul și implicarea cu care urmăresc și comentează programele Eurosport. Cum aceste canale au intrat de curînd în familia Discovery, încă pășesc cu grijă cînd vine vorba despre ele. Eu, personal, sînt un fan al Science Channel, pentru că sînt un fan al științei, sub toate formele ei. Mi‑aș dori să fie mai mulți cei care îl urmăresc și, pentru că sînt programe care îmi plac, trebuie să mă autocenzurez atunci cînd sînt tentată să împrumut programe de pe Science pentru Discovery Channel. Nu de alta, dar cele două canale merită, fiecare, publicul lor separat și programele lor de referință.

Au românii preferinţe speciale raportat la telespectatorii europeni sau din alte părţi ale lumii?

În Rusia, preferința e clar îndreptată spre știință și educație, iar o televiziune care oferă asta e apreciată pentru că ajută cumva spectatorii să-și îmbunătățească viața. Pe măsură ce te îndrepți către centrul și vestul Europei, oamenii vor divertisment. Educația nu e o problemă în sine și vor mai degrabă să urmărească ceva care să-i distreze, să-i ajute să evadeze. Dar garanția „e corect pentru că e pe Discovery“ este foarte importantă. Își doresc acest tip de program de non-ficțiune cu informații interesante, dar care este, în primul rînd, divertisment. Asta este valabil și în SUA. Noi sîntem undeva la jumătatea acestei axe. Românul își dorește să se poziționeze cu ajutorul informației primite de la noi. Brand-ul e un fel de insignă de onoare, „mă uit la Discovery“ și „îmi place Cum se fabrică“ sînt afirmații pe care oamenii le fac pentru a se poziționa, pentru că asta spune multe despre ei. Mie îmi place foarte mult faptul că multă lume folosește Discovery ca pe un fel de simbol al statutului de om curios, interesat de lumea din jur, inteligent și informat. Pînă la urmă, nu sînt multe brand-uri care au puterea asta.

În ultimii ani aţi realizat cîteva producţii locale precum Dezastrul din Colectiv ori Sanctuarul urșilor. Cum ajunge să se filmeze o producţie locală?

Ne-am a propus să le oferim românilor programe interesante și relevante pentru ei. Iar asta înseamnă să ții cont de preferințele lor, să fii atent la ce se întîmplă în societate și să te implici activ atunci cînd este nevoie. Asta am făcut cu documentarul despre Colectiv. Pînă la momentul lansării, în martie anul acesta, fuseseră difuzate reportaje, anchete, interviuri, însă ceea ce Discovery și-a propus a fost să pună cap la cap faptele așa cum s-au petrecut, în mod obiectiv, avînd la bază declarațiile martorilor. Românii aveau dreptul să știe ce s-a petrecut și să-și formeze singuri o opinie. În acest caz, propunerea unei producții locale a venit de la noi către echipa centrală. În alte situații, așa cum s-a întîmplat cu Harley and The Davidsons, echipa din Statele Unite vine cu un proiect și, în funcție de situație, noi, pe plan local, ne implicăm mai mult sau mai puțin.

”Tocilarii sînt priviți cu respect și interes“

Supraviețuire extremă cu Ed Stafford, Tehnici esenţiale de supraviețuire, Supraviețuire în doi… Ai zice că omenirea se pregăteşte pentru un cataclism planetar. Cum vă explicaţi succesul unor asemenea serii?

Am auzit și eu pe cineva care spunea că „dacă Discovery dă atîtea emisiuni de supraviețuire, probabil că știe ceva!“ Adevărul este că asemenea emisiuni practic nu existau înainte să apară la noi și, pentru o vreme, s-au transformat într-o emblemă a canalului. În plus, nu doar pentru că noi „le-am inventat“, cred că sînt un tip de emisiune interesantă și amuzantă. Și, în anumite cazuri, emoționantă. Studiile pe care le facem în mod constant ne arată că românii sînt în continuare mari fani ai programelor pe teme de supraviețuire și aventură, așa că le programăm într-un număr poate mai mare decît în alte țări. Asta pentru că majoritatea telespectatorilor noştri sînt tineri, activi, curioși să exploreze și să experimenteze lucruri noi.

Reality show-uri despre ateliere de tatuaje şi ateliere de recondiţionat automobile, despre comerţul cu antichităţi ş.a., vezi genul acesta de emisiuni peste tot. Există un astfel de trend pe canalele de ştiinţă?

Da, există un astfel de trend care a plecat din Statele Unite și care este din ce în ce mai prezent și în Europa. Indiferent că vorbim de emisiuni despre antichități sau despre ateliere de tatuaje, de fapt vorbim despre poveștile unor oameni care există și cu care oamenii se pot identifica. În ceea ce privește emisiunile cu licitații și antichități, și eu am fost sceptică, însă, în scurt timp, am observat că interesul românilor s-a schimbat. Genul acesta de emisiuni îi ajută să se conecteze cu trecutul recent, îi face să se gîndească că trecutul poate fi valoros, obiectele din trecut pot fi recuperate și folosite într-un alt context. Dar există și trend-uri pe care le poți observa pe canalele de știință. Unul dintre ele este legat de implicarea unor vedete în domeniul științei. Morgan Freeman, de exemplu, a acceptat să fie gazda emisiunii Through the Worm­hole pentru că este într-adevăr pasionat de astronomie. Brian May, chitaristul formației Queen, este dr. în astronomie și unul dintre susținătorii campaniei Asteroid Day a Science Channel. O altă direcție care capătă tot mai mult loc este cea care „traduce“ știința avansată în termeni pe înțelesul spectatorului obișnuit. Iar cea care e deja vizibilă și cît se poate de sănătoasă este cea care face din „tocilari“ vedete. Pe vremuri, băiatul care era pasionat de matematică, dar nu se prea pricepea la sport și nici nu se simțea bine în grupuri mari de adolescenți era considerat un tocilar și era mai curînd ridicol. Azi, tocilarii sînt priviți cu respect și interes, pentru că a devenit evident că de la ei vin toate schimbările care ne fac viața mai bună. Și, printre altele, și televiziunile au început să caute tocilari autentici și să le dea emisiuni la TV.

Există numeroase documentare despre schimbările climatice, despre specii pe cale de dispariţie, despre dezastre ecologice… Există o politică anume de awareness a canalelor de ştiinţă?

M-aș bucura să văd și mai multă implicare în informarea și prevenirea telespectatorilor despre soarta planetei, de la educare pînă la nivel politic. Este un subiect cel puțin îngrijorător. Nu aș putea vorbi despre o politică generalizată a televiziunilor de documentare, însă pot să spun că pentru Discovery informarea și responsabilizarea oamenilor în ceea ce privește viitorul planetei reprezintă o prioritate. Anul trecut am lansat o campanie de informare și prevenire la nivel global în ceea ce privește soarta diverselor specii în pericol de dispariție.

Anul acesta aţi încheiat un parteneriat cu Poliția Română pentru a reduce traficul în București. Aţi reuşit?

Parteneriatul nostru cu Poliția Română, în care încercăm să încurajăm șoferii să își pună laolaltă resursele și să împartă mașina cu alții, pentru a reduce traficul și, de asemenea, impactul asupra mediului, e doar începutul. Ne-am luat însă cu altele și nu am insistat în direcția asta. Dar, acum, că a reînceput școala, iar traficul e un coșmar, o să reluăm comunicarea pe tema asta.

V-aţi început cariera la ProFM; vă e dor de radio?

Da, mi-e dor de radio și, cumva, îmi imaginez că o să-mi închei cariera făcînd emisiuni de radio într-un studio întunecat, cu ochelarii pe nas și cu șoșoni în picioare, spunînd lucruri de genul „pe vremea mea, măi copii, lucrurile erau alt­fel…“. Pînă atunci însă, sper să mai fac cîte ceva interesant, așa încît să am ce povesti în emisiunile alea, de la bătrînețe!

a consemnat Marius CHIVU

Mai multe