Molime și politicieni
Cît de mîndru se simțea Boris Johnson înainte de pandemie, cînd se considera descendent politic al lui Churchill, însă cît de mîndru se poate simți acum, cînd a supraviețuit coronavirusului, pe linia deschisă de Tucidide - istoric (și politician), ca și el - și de Iustinian - lider politic, ca și el. Căci așa e, și Tucidide și Iustinian au fost victime ale plăgilor din vremea lor, dar au învins boala și au mers mai departe, așa cum face și Boris Johnson azi. Tucidide a mers cu opera sa de consemnare a eroismului și lașității umane din timpul războaielor, în speță al celui peloponeziac, Iustinian cu lucrările de construcție la Hagia Sophia, cu elaborarea Corpus juris civilis și cu recuperarea teritoriilor Imperiului Roman de Apus de la vandali, lombarzi și ostrogoți, iar Boris Johnson va da înainte vitejește cu Brexitul.
Este clar că molimele nu stau să aleagă. „O, pe ăsta nu, e om politic, trec mai departe.” Nu ai să auzi așa ceva de la coronavirus, tifos sau ciuma bubonică. Mai degrabă ele merg pe principiul „te-am prins, te-am ras”. Reflexul de a te izola pe vreme de molimă e vechi, nu l-am descoperit noi de pandemia asta, dar cine îl neglijează o poate păți, fie el bogat sau sărac, puternic sau umil, influent sau insignifiant. Curios lucru, deși în atîtea alte privințe ignoranți perfecți, la molimă politicienii noștri au știut din prima ce să facă; sînt mai tari ca Johnson. S-au pitit fără greș, de la început, în Vile-Lac, Palate, Sedii sau Reședințe, unde oricum le plăcea de dinainte să țină distanța și unde oricum nu intra nici înainte orice contaminat de sărăcie de pe stradă. Nu poți să nu admiri intuiția sănătoasă, arhaică, directă, fără nici o urmă de dubiu și îndoială, care îi ajută pe ai noștri lideri politici în prețioasa lor activitate de autoconservare și perpetuare.
Ciuma (sau tifosul, specialiștii încă se mai ciorovăiesc) din Atena lui Pericle a ucis un sfert din oraș. Și pe Pericle însuși, „întîiul cetățean al Atenei”, cum îl numea colegul său de partid Tucidide. Și pe fiii lui Pericle, Paralus și Xantipus. Se pare că boala nu a produs numai victime directe; mulți au murit și pentru că în panica generală, aprovizionarea se întrerupsese, iar criminalitatea se accentuase. Pro-democratul Pericle și-a găsit moartea în brațele super-democratei plăgi.
Ciuma bubonică de la Constantinopol a venit un mileniu mai tîrziu, în anul 541. E considerată prima pandemie din istorie, traversînd și măturînd toate continentele cunoscute, Asia natală, Europa și Africa. La „succesul” ei, spun cîrcotașii, au contribuit romanii înșiși, cu obsesia lor pentru drumuri, comunicații și ordine, care i-au pavat și molimei calea. Cam ce face Occidentul și acum. Istoricul bizantin Procopius a scris că, la apogeu, boala omora și 10.000 de oameni pe zi. Numărul e exagerat, spun unii, dar mulți sînt de acord că doi din cinci locuitori ai orașului au murit. Ciuma bubonică de atunci e bunica Ciumei Negre de peste opt secole, ambele fiind cauzate de bacteria cu nume de floare letală, Yersinia pestis. Ciuma Neagră nu l-a doborît pe împăratul bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzino, dar l-a luat în schimb pe fiul acestuia în vîrstă de 13 ani. Într-un fel, un preț politic la vîrf a încasat și ea.
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
Foto: Sfîntul Sebastian negociind cu Iisus viața unui gropar în timpul Plăgii lui Iustinian, pictură de Josse Lieferinxe, circa 1497–1499. Sursa: wikipedia