Kairos

Întins în hamac pe balcon

mă uit la cerul de mai

prin materialul sintetic albastru

soarele intră după un nor

mă întreb ce mă leagănă imperceptibil

cum aș pluti pe o mare sărată.

Încerc să mă concentrez

apoi să intru-n poziția finală din yoga

îmi țin respirația

nu fac decît să-mi accelerez legănatul

să îmi simt bătăile inimii în timpane

totul în jur se sincronizează cu pulsul.

Exact

în același moment

o voce de copil

îmi șoptește:

cînd motorașul se va opri

cine va ști?

Soarele iese de după nor

mă izbește un val de căldură

senzația că sînt inundat

mă scufund în albastrul metalic

deschid repede hamacul cu brațele

ies la suprafață dintr-o apă tot mai adîncă.

Inspir

de parcă mi-aș fi făcut drum

printr-o pădurice de mangrove

dau la o parte cu mîna

crengile scufundate lianele

amenințînd să mă gîtuie.

Stau pe marginea tivuită

ca în coconul fluturelui de noapte

oare ce mă oprește acum

să-mi iau

din toate puterile

zborul?