Dragi prieteni,
Începînd de astăzi, 1 august 2005, FotoCabinet se vede obligat să-şi închidă pentru o vreme uşa cu clopoţel. Clădirea din str. G. Enescu nr. 3 intră într-o lucrare de consolidare care va distruge amenajarea. Iar dna Mihaela Marin, asociata mea, care a pus la dispoziţie spaţiul pentru această idee, are în viitor alte planuri cu acest loc. Îi mulţumesc oricum pentru şansa pe care a dat-o re-naşterii unui ritual apus: vizita la fotograf . Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de proiectele şi intenţiile noastre. Datorită încurajărilor dumneavoastră a fost posibilă perseverenţa mea. Prin dumneavoastră FotoCabinet a reuşit să-şi găsească un loc în identitatea culturală a Bucureştiului. FotoCabinet s-a dorit a se plasa ca o întreprindere în continuarea unei tradiţii de savoir-vivre european, de care vechiul Bucuresci nu era pe vremuri chiar atît de străin. Într-o capitală tristă, ce îşi găseşte tot mai greu reperele şi simţul sărbătorescului, am dorit să oferim o oază în care sensurile să se reînfiripeze. Am dorit să alcătuim un refugiu într-un oraş mult prea hăituit de urgenţele imediatului. Mult prea frisonat pentru a avea şi mai puţin pentru a fi. Am mai dorit să recapitulăm o chestiune de tehnică tradiţională şi să re-acomodăm publicul cu un tip de poetică vizuală dislocată de stridenţele contemporane. Să opunem înserierii digitale căldura unicatului realizat manual. Prilej pentru a reflecta asupra ipostazelor abandonate ale frumuseţii. Şi, nu în ultimul rînd, să consacrăm un loc dedicat expunerii de artă fotografică, un domeniu atît de incert în România. Ni se pare că alături de dumneavoastră - vizitatori ai expoziţiilor de fotografie, iubitori de frumos şi tihnă, clienţi, oameni din presă ce au relatat cu generozitate despre ceea ce facem - am reuşit să mişcăm ceva. Vă mulţumesc încă o dată. Portretul este un gen pe cale de dispariţie. Contemporanului nostru îi vine greu să se aşeze dinaintea camerei foto. Îşi găseşte cu greu propriul contur spre a-şi alcătui atitudinea într-un icon ce frizează eternitatea: portretul său. El preferă să fie surprins în nesfîrşitele ipostaze ale instantaneului şi ale fotografiei anecdotice de situaţie. Un portret bun reprezintă totuşi ceremonialul întîlnirii cu tine însuţi. Iar regăsirea este poate cel mai preţios compliment pe care omul şi-l poate face astăzi. Credem în regăsirea cu toţi prietenii noştri în viitorul FotoCabinet refăcut. Avem nădejdea că vom reuşi să ne găsim un loc şi să o luăm de la capăt.