Liniște și consens: alegeri locale la Viena
SPÖ (Sozialdemokratische Partei Österreichs), partidul socialist din Austria, este puternic pentru că deține controlul Vienei. În afară de cetățeni, locuitorii orașului care au rezidență în Viena (Meldezettl) sînt direct interesați de soarta cochetei capitale, avînd drept de vot la alegerile locale, organizate în acest an pe data de 11 octombrie. Opinia împărtășită de majoritatea locuitorilor atunci cînd vine vorba despre guvernarea Capitalei este următoarea: „Dacă îți place cum arată orașul acum și vrei să arate la fel și în viitor, atunci acest partid trebuie să rămînă la guvernare”, mă sfătuiau amici austrieci. Aceasta nu se aplică în toată țara, ci numai în Capitală. Pe străzi sînt lipite discret afișe cu conținut electoral pe partea de jos a stîlpilor de iluminat. Nu sînt agățate bannere de campanie dintr-un stîlp în altul, iar mișcarea electorală nu acoperă atmosfera generală a orașului, care își păstrează identitatea imperială indiferent de evenimentele sociale dinăuntru. Campania electorală este, în primul rînd, o chestiune de bun gust!
În Austria, autoritățile statului comunică des cu cetățenii prin poștă: informări despre proiecte aflate în desfășurare sau pe care Primăria intenționează să le realizeze, planuri de dezvoltare zonală a anumitor cartiere, inclusiv modalitatea în care cetățeanul își poate exprima opinia asupra lucrărilor despre care este informat sau modul în care poate contribui la înfăptuirea acestora. Cu două luni înainte de alegeri am primit în cutia poștală planul de dezvoltare al cartierului în care locuiesc, cu detalierea etapelor fiecărei lucrări și investițiile realizate, împreună cu termenele concrete de finalizare a diferitelor etape. De asemenea, am primit regulamentul desfășurării alegerilor, cu informații privind ziua stabilită și lista documentelor cu care trebuie să mă prezint la secția de votare, în funcție de cazul în care mă pot afla în calitate de cetățean sau rezident. Secțiile de votare vor fi deschise (ca de obicei) între orele 7 și 17. În Viena, oamenii votează într-o singură zi, în zece ore!
În același plic, am primit acum o lună de zile un formular pe care îl puteam completa pentru a obține buletinul de vot prin corespondență dacă în ziua alegerilor știam că nu voi avea cum să votez la secția la care am fost repartizat sau nu doream să-mi exercit dreptul de vot în persoană. În același plic, am primit un alt plic pe care aveam să îl utilizez pentru a trimite formularul, cu adresa destinatarului deja inscripționată. Nu bîjbîi neajutorat răsucind hîrtiile pe toate părțile, nu cauți pe Internet unde trimiți și cum, nu rămîi nedumerit pentru că primești toată informația în același timp...
Nu își pune nimeni problema că nu te prezinți la vot pentru că nu vrei, nu te interesează, n-ai pe cine să votezi, nu e timp destul sau că te aștepți să fii cumva retribuit în prealabil pentru a-ți exprima formal opțiunea prin vot (în România, unora dintre oameni li s-a mărit pensia cu un cuantum periculos din punct de vedere economic, chiar înainte de alegeri!). Toată arhitectura organizatorică a alegerilor este gîndită pentru simplificarea actului de votare, informarea cu exactitate și la timp a cetățeanului interesat și pentru care lucrurile trebuie să fie simple chiar și în pandemie. În România, primeam prin poștă, cu cîteva săptămîni înainte de ziua alegerilor, calendare cu poza candidatului branduită cu sigla partidului și eventual un îndemn lamentabil care nu avea legătură cu realitatea pe care o percepeam. E bine că nu s-a schimbat secția de vot din cartierul meu, că altfel ar fi trebuit să întreb oameni de pe stradă unde se votează!
În ziua votului am mers într-o școală din apropierea domiciliului cu pașaportul și cu documentul primit prin poștă, avînd toate informațiile: regulamentul desfășurării alegerilor, adresa secției de votare, etajul și numărul camerei. Aveau numele meu pe o listă, am primit un buletin de vot și un pix. Am marcat cu „X” în bulina din dreptul siglei partidului pentru care am optat, am introdus plicul sigilat într-o urnă și-am plecat. Nu există ștampile, tuș pentru ștampile, condici, nu semnezi nicăieri. Nu există cozi pentru că sistemul de vot prin corespondență este bine organizat, iar în acest an a fost recomandat în special pentru populația în vîrstă.
Ceva a lipsit, a fost liniște, diferențele de opinie electorală par inexistente, iar oamenii nu sînt obosiți psihic de evenimentul electoral. În România a ieșit scandal: primari dubioși au ieșit la rampă, fraude, anchete, incertitudine după închiderea urnelor, declarații acuzatoare. Murdar și greoi! Diferența dintre conștiința colectivă a societății austriece față de conștiința individuală românească este absolut dureroasă, iar această experiență m-a îndemnat la reflecție. Omul care așteaptă o recompensă pentru votul său (și o primește!) nu este prost și ar fi o greșeală să-l considerăm astfel. Dimpotrivă, este (momentan) deștept, vede oportunitatea! Acesta urmărește realizarea unui interes personal și imediat, în detrimentul interesului comunității, pe care îl sacrifică pe termen lung. El va vota pe cine trebuie. Primește o mărire de pensie cu o sumă derizorie și, cel mai probabil, pentru o perioadă limitată de timp (pînă se schimbă interesele guvernului!) sau îi revine o alocație mai mare per copil și este dator cu un vot. A oferi astfel de recompense populației înainte de alegeri pentru asigurarea unui capital electoral favorabil, în contextul în care în restul timpului petrecut la guvernare nu sînt realizate lucrări cu impact pozitiv în comunitatea reprezentată, este o formă de corupție în masă. Iar faptul că cei mai mulți dintre oameni își exercită votul numai dacă primesc ceva în prealabil este o modalitate de a rămîne întotdeauna aserviți, manevrabili și invizibili pentru cei care-i cer votul.
În anul 2020, în Austria sînt 124.000 de cetățeni români, iar în Viena sînt 36.400, reprezentînd a șasea cea mai numeroasă comunitate de expați. În anticiparea alegerilor parlamentare din România, am intenția de a relata informații care pot fi preluate ca model de pro-activitate, organizare și eficiență, de o formațiune care înțelege că țara noastră poate să beneficieze de pe urma prezenței și experienței comunităților de români din astfel de state în care lucrurile merg bine. Este ca și cum am avea în Austria o altă ambasadă, formată din 124.000 de români!
P.S. La data trimiterii acestui articol, adică la data alegerilor locale din Viena, partidul SPÖ cîștiga alegerile într-un consens comunitar implacabil.