Religia între pandemie şi război

Publicat în Dilema Veche nr. 983 din 9 februarie – 15 februarie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Într-un chat din Le Monde (13 aprilie 2020), o participantă spunea: „Fiind o catolică intens practicantă, de doi ani am încetat totuşi să merg la biserică, obosită de lipsa oricărei evoluţii. De cînd s-au instalat restricţiile de reuniune, comunităţile pe care le frecventam nu îşi mai trimit programul de activităţi, comunică conţinut spiritual. În el am aflat o sursă consistentă pentru viaţa interioară. Această perioadă de izolare nu ar putea trezi în Biserici conştiinţa capacităţii lor de a oferi resurse spirituale, ieşind dincolo de zidurile lăcaşurilor de cult?”. Cel care răspundea intervenţiilor, Éric Vinson, cercetător la CNRS şi jurnalist, specialist în domeniul faptului religios şi al spiritualităţii, a replicat cu pertinenţă: „Ținînd seama de amploarea evenimentului pe care îl străbatem, nu e neverosimil ca el să conducă la evoluţii religioase şi spirituale, atît în ceea ce priveşte instituţiile religioase, cît şi societatea mare. Întregul nostru mod de viaţă, priorităţile între individual şi colectiv sînt puse astăzi în chestiune... Criza actuală e globală; ca atare e de asemenea spirituală şi religioasă”. 

Marile crize pot aduce în prim-plan un anumit raport cu divinul, un anumit „portret” al lui Dumnezeu. Nu înseamnă că celelalte moduri ale vieţii religioase dispar ori nu mai au importanţă. Nu. Dar criza poate face să reiasă, emblematic, o anumită imagine în care ni se înfăţişează ori îl înfăţişăm pe Dumnezeu. Relieful ei, ascuţit de criză, ne e dat spre reflecţie, judecată, discernămînt.

S-a spus pe drept cuvînt că restricţiile impuse de pandemie au condus ori măcar au îndemnat la o „întoarcere spre sine”, la atenţia faţă de interioritate, la exploatarea benefică a singurătăţii. Spiritual vorbind, am fost decuplaţi de la forfota cotidianului, de la actele, fie ele şi merituoase, ale exteriorităţii. Am fost împinşi să ne întîlnim pe noi înşine, să căutăm mai insistent ceea ce, mai adînc decît noi, ne dă cheag, ne susţine, ne atrage către Sine. Împrumutînd termenii lui Andrei Pleşu, am fost îndemnaţi să ne mutăm atenţia de la actualitatea agitată a imediatului la actualitatea „inactuală”, polară, a unui real suprem stabil. 

E drept că multă lume a suferit şi s-a plîns, în pandemie, de neputinţa comunicării şi a reuniunii, de izolare, de singurătate searbădă. În schimbul de păreri citat mai sus, lucrurile nu arătau totuşi aşa. Singurătăţile impuse au putut fi transformate în singurătăţi fertile. O astfel de singurătate are şanse să atingă interiorul adînc al persoanei, acel strat consistent unde sufletele se pot întîlni în ceva care le interesează şi le hrăneşte dincolo de particularităţile lor. Nu singurătăţi izolate aşadar, ci singurătăţi care îşi află – din interiorul lor confruntat cu tematica spirituală – fermentul de creştere, sursa comună, un punct de înrădăcinare trans-individual. Singurătăţi comunicante prin ceea ce le susţine şi le atrage pe toate. 

Ce spunea participanta la chat arăta, chiar într-o analogie concretă, cum s-ar dispune acest mod de întîlnire. Ea sugera că „activismul” religios („programul de activităţi”) ar fi util să treacă în planul doi, să lase locul prim pentru ceea ce hrăneşte sinele, pentru ceea ce susţine raportul interiorităţii cu Polul. Iar atunci, spunea ea, comunicarea ar putea fi mult mai largă, nelimitată la incintele bisericilor, s-a putea difuza în societatea mare. Dar e nevoie ca ceea ce se comunică astfel să intereseze efectiv sinele, să-i dea impuls de creştere verticală. Să nu fie simplă repetiţie pioasă, sfat banal consolator, dogmatism sec. Ci materie tare, densă, savuroasă spiritual.

De abia se calmase pandemia, că a început războiul. Astăzi tot mai multă lume îşi dă seama că invadarea Ucrainei de către regimul Putin nu e doar agresiunea sălbatică asupra unei alte ţări. Ucrainenii luptă cu o dîrzenie şi cu un eroism uluitoare nu numai pentru patria lor. Luptă pentru noi toţi, căci e vorba despre o confruntare aspră între totalitarismul isteric şi ordinea democratic liberală. Cum arată de astă dată raportul cu divinul? Ce chip îi dă lui Dumnezeu discursul lui Putin şi Kiril? Păi, aici nu mai e vorba despre nici o interioritate. Nu lăuntrul sufletelor contează, ci ideologia impusă, prin propagandă halucinantă, de la centru. O ideologie deliberat descreierată fabulează, decretează opusul realităţii, transformă religia în gir „spiritual” al agresiunii. Nu se vorbeşte despre persoane, ci despre un concept colectiv inventat (stereotip al extremismelor totalitare şi religioase): o „civilizaţie” aflată – se pretinde – în pericol să fie „contaminată” de devierile occidentale. Deşi de nimeni ameninţată, „victima” se simte spiritual îndrituită să atace barbar, să ucidă mulţime de civili, să distrugă avutul unei ţări, încearcînd să-i suprime cele mai de bază condiţii de existenţă. La asta o îndeamnă nu doar „valorile” pe care zice-se le apără, ci chiar credinţa patronată de Biserica oficială rusă. Desfigurată în ideologie resentimentar agresivă, religia ajunge să îndemne la crimă. 

Pe de o parte, religia lui Putin şi Kiril îndrăzneşte să asocieze adevărul divin cu bombele minciunii, cu radiaţiile lor sinistre de cinism şi de ridicol. Pe de altă parte, categoriile acestui discurs religios sînt de tip strict colectiv, masificat. Nici vieţile ucrainene, nici cele ruseşti nu contează. Şi unele, şi celelalte sînt tratate drept mulţime amorfă fără număr, drept masă de tocat. Tot masificate sînt cele două categorii cărora li se asigură soarta post-mortem: ruşii lui Putin în paradis, oponenţii în infern. Dacă Putin şi Kiril au hotărît aşa, Dumnezeu nu mai are ce să zică. Trebuie să gireze minciuna, să i se supună. Trebuie să renunţe la interesul Lui pentru persoana umană, pentru irepetabilul interlocutor care e fiecare suflet. Trebuie să adopte rolul în care l-a distribuit dictatorul fantast, susţinut de oficialităţi religioase servile.

De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale. În moduri diferite, ele ne reconfigurează perspectiva asupra vieţii individuale şi comunitare. Şi ne pun în faţă două chipuri ale divinului. Unul e cel care se adresează interiorităţilor umane, e Polul unde ele se pot întîlni fără a-şi nega deosebirile, profilul personal, libertatea, îndrăzneala interogaţiei. Un chip care nu se asociază cu o trăire strict privată a credinţei, care îndeamnă nu la izolare, ci la acte ale generozităţii, ale asistenţei, ale solidarităţii. Celălalt e masca pe care i-o dă religia aliată cu totalitarismul, un divin masificator, agresiv, supus propagandei şi falsului, nepăsător faţă de preţul fiecărui suflet. Un chip impus din afară, văduvit de transcendenţă, un „dumnezeu căzut”. Prin contrastul lui cu cel dintîi ne dăm şi mai bine seama cît de totalitar e totalitarismul. Înţelegem şi mai bine ce înseamnă solidaritatea şi ajutorul nostru pentru Ucraina.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.