Numai pentru abonati

Selma IUSUF | legende urbane

Povestea mea

Toată lumea spune că am origini norvegiene; te-ai aştepta să fiu înalt, spătos şi voinic, dar eu, unul, sînt mai degrabă mic şi grăsan. Ca mine, o grămadă de fraţi de-ai mei cu care am copilărit umăr la umăr – care în ghivece, care direct în pămînt – am făcut abia anul ăsta unica noastră călătorie în lume.

 
3 comentarii 3382 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 413, 12-18 ianuarie 2012

Totusi

Totusi sunt niste plante. Nu gandesc, nu se bucura, nu sufera... cel putin nu pe lungimile de unda ale speciei noastre. Pentru infinit mai multele victime din padurile tropicale defrisate zilnic de ce nu plangem? Ah, m-am grabit! Sigur sunt planse de ziaristii locali, de aborigeni, de Greenpeace. Revin asadar si va felicit pentru acest induiosator semnal de alarma. L-as asemui cu o goarna din hartie, infundata cu calti si sunata pe un peron exact cand trece marfaru'. Cati din cei ce au citit pana la sfarsit vor fi sensibilizati?! Sa-l mai scrieti o data si la anul, inaintea Craciunului. Poate ca unii isi vor infrange orgoliile "am brad natural = am bani" si vor scapa un norvegian de drujba.

Povestea mea

Pentru prima oara in viata mea, am un brad care nu se scutura. Si nu se scutura din decembrie 2010! Nu, nu am gresit data - l-am cumparat in decembrie 2010, cadou de ziua mea (20). L-am impodobit frumos si, dupa ce-au trecut sarbatorile, am vrut sa-l arunc. Am luat hotarita cutiile in care pastrez globurile si beteala, insa, cind am atins siragul de clopotei, m-a oprit mirosul puternic de rasina proaspata.

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=1750849336928&set=a.1576244331912...

Singurul lucru care s-a petrecut, de-a lungul anului trecut, este ca rasina s-a uscat, dar mirosul a ramas la fel de frumos, la fel de patrunzator... Si in aprilie, si in iulie, si mai tirziu in decembrie 2011, cind am vrut sa-i fac loc unui brad proaspat.

Nu l-am pus in apa, nu i-am invelit tulpina - doar ca l-am instalat la demisol, unde e un pic mai rece si mai intuneric (sa zicem semiobscuritate). Din cind in cind, aspir praful care se asterne, vrei-nu vrei.

Daca ar fi sa cred in reincarnare, as zice ca, intr-o alta viata, bradul meu a fost un sfint, iar acum in salonul meu se afla... sfintele lui moaste. Dar cine mai are, ca mine, un brad impodobit tot anul???

Te astept cu drag la Craciunul viitor!

Oare de ce imi vine sa plang?

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI