Un mare român

Pe vremea lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a fost unul din principalii profitori ai regimului (pentru unii acesta e un truism, pentru alţii - care au uitat sau care au venit pe lume mai tîrziu - nu). Poet care promitea la debutul său din anii ’60, Păunescu s-a transformat destul de repede într-un versificator populist (vezi poemele dedicate părinţilor, patriei, figurilor istorice etc.) sau care-l ridica în slăvi pe Ceauşescu. Capacitatea de a versifica era, într-adevăr, remarcabilă, la fel şi memoria - care l-a ajutat şi-l ajută să poată recita poezii la minut. Poet de curte, Adrian Păunescu avea intrare la Ceauşescu - ceea ce i-a conferit în epocă o extraordinară putere. La aceasta, s-a adăugat şi popularitatea pe care-a căpătat-o mai întîi cu emisiunea TV Antena vă aparţine şi apoi cu seria de spectacole Cenaclul "Flacăra". Cenaclul "Flacăra" i-a adus o popularitate incredibilă în rîndul tinerilor. În timpul acestor spectacole, se cîntau piese folk despre dragoste, cîntece care invocau figuri sau momente ale istoriei neamului ("Lancea lui Horea", "Ridică-te, Ştefane!", "Treceţi batalioane române Carpaţii!" etc.), piese ale trupei Beatles cu versuri româneşti despre dezarmare-pace (o marotă a lui Ceauşescu prin anii ’80), dar şi, de-a dreptul, "Trăiască Ceauşescu! Trăiască Tricolorul!". În ciuda propagandei subliminale sau uneori directe care se făcea la Cenaclul "Flacăra", spectacolele prezidate de Adrian Păunescu aveau un public foarte numeros - pentru că, practic, erau singurele manifestări din acea epocă dedicate tinerilor şi unde ei se puteau întîlni şi "fraterniza". Astfel încît Păunescu era o adevărată vedetă în rîndul adolescenţilor - şi nu de puţine ori, în timpul spectacolelor, după ce scandau, la îndemnul maestrului de ceremonii, "Ceauşescu-Pace!" sau "Ceauşescu-PCR!", tinerii ajungeau să strige, într-un glas, "Pă-u-nes-cu! Pă-u-nes-cu!". Desigur, o astfel de popularitate nu era văzută cu ochi buni de familia conducătoare, aşa că la un moment dat bardul a căzut în dizgraţie. Momentul a fost, din păcate, unul tragic: în timpul unui spectacol din 1985 de la Ploieşti, s-a iscat o furtună; în faţa impacientării publicului, Păunescu - care ajunsese să se creadă Dumnezeu - a anunţat: "Noi, Cenaclul ŤFlacăra», putem să învingem orice, chiar şi o furtună!" şi i-a pus pe oamenii de ordine să închidă porţile stadionului. Din busculada care a urmat, au rezultat morţi şi răniţi. Cîteva luni, imediat după ’89, nu s-a mai auzit nimic despre Adrian Păunescu, pentru ca la un moment dat Mihai Tatulici să-i dedice o emisiune pe postul public TV. Adrian Păunescu a apărut schimbat, cu barbă, şi şi-a făcut un număr care a inclus lacrimi de crocodil şi o mică autoflagelare ("Am fost un porc..."). După această emisiune, Păunescu şi-a spălat faţa şi a ieşit în lume mai curat ca o fecioară neprihănită. A intrat în politică, mai întîi în partidul fostului lider comunist Ilie Verdeţ, Partidul Socialist al Muncii, pentru a ajunge în cele din urmă în cel al lui Ion Iliescu. A fost ales senator şi apoi preşedinte al Comisiei de Cultură a Senatului. În televiziune, şi-a reînceput cariera cu un talk-show la Antena 1, care s-a mutat apoi la PRO TV. Este considerat de mulţi - care nu ştiu cu ce se mănîncă poezia şi care cred că totul este să faci rime - un mare poet. Pe pagina dedicată lui din enciclopedia online Wikipedia, ni se spune că a fost şi un mare disident: "Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului ŤFlacăra» din Ploieşti din luna iunie a acelui an, însă Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul ŤAnalfabeţii», publicat în 1980 în Flacăra)." După o perioadă în care a lipsit de pe micile ecrane, Adrian Păunescu a revenit la începutul acestui an, într-o emisiune a lui Robert Turcescu din 15 ianuarie dedicată lui M. Eminescu. Prestaţia lui de atunci a plăcut într-atît de mult şefilor de la Realitatea TV, încît au semnat un contract cu el şi acum este invitat permanent. Pe scurt, poetul de curte al lui Ceauşescu ne este vîndut astăzi ca mare analist şi înţelept al neamului.