Noul rege al mass-media

Văzuţi din spaţiu, prin cel mai puternic satelit comercial al lumii, oamenii adunaţi în jurul Capitoliului la învestirea lui Obama arătau ca nişte furnici viteze care voiau să pună stăpînire pe un tort gigantic. Printre asteroizi şi comete, astronauţii americani urmăreau, de asemenea, învestirea noului lor preşedinte. Fără îndoială, dictatorii din toate timpurile ar fi invidioşi. Tablouri, sculpturi, street-art, poezii, cărţi, inepuizabile urale artistice au fost închinate noului lider al lumii libere, alături de o mare comercială de brelocuri, brichete, pamperşi, tricouri, păpuşi şi tot ce şi-au mai imaginat comercianţii că ar putea să poarte desenată faţa lui, care îşi bate valurile pînă în cele mai îndepărtate colţuri de planetă albastră. Chiar şi cel care îşi exersează continuu ochiul critic, căutînd după nereguli triviale, în orice temă diafană de meditaţie, dulăul mediatic global, a chiuit lung, mai multe nopţi, în semn de admiraţie. Orice alt fel de lătrat stingher a fost absorbit în bucuria, fervoarea mondială, care a înconjurat festivităţile de învestire a noului lider american. Dacă brelocurile şi poeziile au stîrnit o undă de mirare asupra fascinaţiei aproape hipnotizante pe care o trezeşte Barack Obama în rîndurile maselor şi ale elitelor deopotrivă, de abia comportamentul mediatic din jurul noului Captain America este cu adevărat surprinzător. Pentru că Obama nu mai este un politician supus judecăţii jurnaliştilor, un preşedinte care are de demonstrat că îşi merită adulaţia mondială, ci un subiect care vinde produsul mediatic. La fel ca sexul, Brangelina, fotografiile cu animăluţe şi bebeluşi. Dar nu chiar aşa. Unii şi-au exprimat îngrijorarea faţă de puterea pe care un singur om o manifestă asupra maselor şi asupra mass-media. Au adus ca exemple nefericite ale istoriei toate celelalte cazuri în care o astfel de hipnoză politică s-a transformat în chinul a zeci de milioane de oameni. Recunosc, şi ar fi trebuit să o fac de la început: şi eu, ca şi celelalte sute de milioane, sînt fan Obama. L-am susţinut cu entuziasm de votant aspiraţional chiar de la început, de cînd senatorul de Illinois se lupta cu Hillary Clinton (aplecările mele feministe au pierdut atunci prima luptă) şi era comparat de un cronicar de la Hollywood cu un străin venit de nicăieri, un personaj din Heroes căzut în realitate. Cu alură de erou hollywoodian şi destin croit parcă de un scenarist chibzuit pe calapodul dramei americane, avea toate ingredientele unui blockbuster care va sparge box-office-ul. Dar - cum spuneam şi cîteva paragrafe mai sus - nu este chiar aşa. Obama reuşeşte să vîndă media, arta, politica, pe el însuşi, cu un discurs care nu coboară însă sub intelectual, vorbind despre energii verzi, celule stem, ştiinţă, Guantanamo, politicile Orientului Mijlociu. Despre asta, dar şi despre rochia soţiei Michelle, cîinele fetiţelor de la Casa Albă, astronauţii care au urmărit învestirea în spaţiu, viciul fumatului de care nu se poate dezbăra noul preşedinte, joggingul de dimineaţă, consilierii cu Nobel, de 27 de ani, sau asiaticii cu care s-a înconjurat, copilăria şi adolescenţa lui, telefonul noului preşedinte - media tot scrie din 2008. A trecut o lună din 2009, şi încă nu se opreşte. "Obama nu ar vrea să renunţe la Blackberry după ce va fi învestit preşedinte." "Noul lider al Statelor Unite se gîndeşte serios să păstreze smartphone-ul şi cînd se va instala la Casa Albă." "Consilierii pe securitate ai preşedintelui american ales sînt îngrijoraţi că acesta ar putea să îşi păstreze telefonul personal." "Obama îşi păstrează Blackberry-ul!" "Consilierii pe securitate caută soluţii pentru siguranţa telefonului prezidenţial." "Consilierii pe securitate i-au creat lui Barack Obama Blackberry One." Această mică ştire serial cu final tehnologic fericit a făcut înconjurul presei, de la Time la Wired şi BBC News, şi este doar un exemplu de subiect pe care media de peste tot l-a urmărit pas cu pas, aşteptînd să vadă curioasă, ca şi cititorii, care va fi deznodămîntul. Mediatizarea lui Obama se transformă, încet-încet, într-un mega reality-show. Oamenii urmăresc ştirile despre preşedintele american ca pe episoadele unui serial bun, ce se scrie în direct. Este ajutat în crearea lui şi de felul în care media (tradiţională şi nouă) îi redă aventurile. Liderul american nu mai este doar un subiect al paginilor de "internaţional" (la noi) sau de "politică" (la ei). Este tema la care îşi dau concursul jurnaliştii din orice domeniu, alături de oamenii obişnuiţi care îi fac poezii pe bloguri, portrete creative pe flickr, îi afişează faţa pe messenger, vorbesc despre el pe twitter. Obama apare la Fashion, la Tehnologie & Ştiinţă, la Media, în orice secţiune disponibilă, în funcţie de canalul mediatic pe care îşi face apariţia. Iar reality-show-ul lui are potenţial maxim, pentru că se construieşte, aşa cum se vede mai sus, pe mii de fire narative sau de interes. Fanii tehnologiei urmăresc aventurile primului preşedinte "geek" la Casa Albă, aşa cum l-au numit publicaţiile tech. SF-iştii aplaudă planurile spaţiale şi privesc pozele de la inaugurare, surprinse prin satelit, mîndri că au un lider care este fan Spiderman. Savanţii se bucură de fondurile generoase pentru cercetare şi de planurile vizionare, ca şi restul elitelor, încîntate că, în sfîrşit, este unul de-al lor. Fashion-istele au de comentat nu doar ţinutele impecabile ale preşedintelui, dar şi ale soţiei sale, văzută de criticii de modă ca o inovativă în ceea ce priveşte hainele de primă doamnă. Consumatorii de cultură pop nu ar putea fi mai fericiţi: Obama este răsfăţatul starurilor - de film, televiziune, muzică sau din sport, primind, încă din cursa prezidenţială, ajutorul special al Hollywood-ului. Iar cei interesaţi de politică au la dispoziţie o "Casă Albă" mai bună ca serialul cu acelaşi nume. Consilierii aleşi şi deciziile luate pînă acum demonstrează încă o dată (dacă mai era nevoie) că realitatea bate inventivitatea scenariştilor. Pentru toţi ceilalţi, e vorba de cel care a reuşit against all odds, de intrigi politice combinate cu lifestyle şi dramă inteligentă. Un fir important uneşte toate aceste mini-show-uri de nişă şi creează dependenţă în rîndul spectatorilor globali. Umanitatea lui Wonder Boy. Scrisoarea către fiicele sale, alături de celelalte mici detalii, precum şi întreaga sa biografie vorbesc oamenilor obişnuiţi despre viaţa unui alt om obişnuit. Aflat într-o situaţie extraordinară.