Nenumăratele talente ale Gabrielei Firea

Gabriela Firea intră în politică. E genul de veste care ar provoca dezolare în rîndurile fanilor prezentatoarei, dacă s-ar şti exact care sînt aceştia. Dar, pînă la urmă, au dreptate aceşti fani, în ipoteza că există, să fie dezolaţi? Mai degrabă nu, fiindcă în cazul doamnei Firea politica e încununarea unui traseu de viaţă aventuros-polivalent-renascentist: faptul că stimata doamnă se pricepe la absolut orice va fi consfinţit prin omologarea în activitatea care, în România, transformă incompetenţii şi veleitarii în pricepuţi la toate.

Ceea ce, în cazul doamnei Firea, pare o convertire de la statutul de superstar (şomer) la cel de politician (potenţial) nu e, în realitate, ceea ce pare, fiindcă altfel n-am fi zis că pare, ci că este. Gabriela Firea a mai cochetat cu astfel de lucruri pe la sfîrşitul anilor ’90, prin Guvernul Isărescu. Era, e drept, consilier de comunicare/purtător de cuvînt. Dar dacă pare că avem de-a face cu prea multe aproximaţii pentru o vocaţie presantă, e bine să ştiţi că bine-cunoscuta prezentatoare nu a fost numai prezentatoare, jurnalist şi altele asemănătoare. O bază de date a proprietarilor de media şi jurnaliştilor din România, Mediaindex.ro, ne spune că Gabriela Firea are o firmă de imobiliare, pe nume Tudor Imob Media SRL, ceea ce sună bine pentru o soţie de primar de Voluntari, un loc unde afacerile cu terenuri şi case n-au cum să nu meargă, cît de cît, chiar şi pe criză. În trecut, aceeaşi bază de date o dădea pe aceeaşi vedetă întreprinzătoare patron la o firmă care producea ceva de felul ciorapilor, plus în diferite asocieri cu familia Voiculescu, pentru care prezentase nu numai emisiuni şi jurnale la Antena 1 şi Antena 3, ci făcuse şi publicaţii geniale, astăzi dispărute, gen Săptămîna financiară, Financiarul sau Felicia.

Să ai emisiune pe Antena 3, jurnale pe Antena 1, plus vreo trei ziare şi reviste de condus – ca să nu mai vorbim de imobiliare şi ciorapi, fiindcă, în definitiv, Gabriela Firea s-ar putea să fie doar investitor în aceste afaceri – e o sarcină care l-ar fi cocoşat chiar şi pe priceputul la toate Nicolae Ceauşescu. Sau pe un alt prezentator care, pe lîngă emisiuni la radio şi TV, avea şi firmă de producţie, şi trupă de rock, şi un cotidian de condus: Robert Turcescu. E drept, mai toate vedetele româneşti au accese de multilateral-dezvoltare. Lucian Mîndruţă s-a plimbat cu iahtul pînă a ajuns să vrea brizanţi inclusiv pe platou, în acea piscină gonflabilă unde şi-a oblăduit o vreme emisiunea şi mai apoi pneumonia. Grigore Cartianu s-a făcut scriitor şi, în ciuda impresionantei producţii la hectar şi a tirajelor vîndute, numai copacii pe care îi toacă degeaba îl iau în serios. Vizitată de demonul abstracţionismului, Andreea Esca se apucase să picteze prin anii ’90 un fel de feţe de masă, pe care Adrian Sîrbu i le-a şi expus la Teatrul Naţional. În cele din urmă a renunţat şi bine a făcut.

În general, băieţii-vedetă dau tuturor sfaturi de sex, iar femeile-vedetă, sfaturi de frumuseţe. Dar, cum spuneam, la capitolul comiţii şi comitete, pe Gabriela Firea n-o bate nici măcar Turcescu. Fiindcă la lista începută mai sus se adaugă şi alte demnităţi. Proaspăta socialistă este, de exemplu, şi poetă, cu vreo două-trei volume la activ. Şi prozatoare, cu unul. Şi dacă n-am uitat ceva, moţul de pe personalitatea prezentatoarei-realizatoarei-poetei-directoarei de revistă de business-de femei-business-woman îl reprezintă ceva numit Trandafiri de la Moldova. Dacă ar fi vorba de o florărie, ar fi un nume bun, dar în cazul doamnei Firea este vorba de un CD pe care aceasta s-a dat în stambă acum vreo doi-trei-patru ani, împreună cu Simona Gherghe, în cazul căreia, de altfel, asemenea apariţii se potrivesc cu personajul de la Acces direct, care n-are nici un fel de veleităţi legate de afaceri şi publicaţii de afaceri.

Cu senzaţia supărătoare că ne-a scăpat cu siguranţă ceva din viaţa şi activitatea Gabrielei Firea, mai ales că nici măcar Google nu reuşeşte să păstreze nenumăratele talente ale acesteia (unde naiba o fi firma aia de ciorapi sau ceva asemănător?), vom încerca să fim curtenitori cu femeia, chiar şi atunci cînd în ea se ascunde o scară de bloc de personaje, de la investitor în imobiliare la cîntăreaţă de muzică populară. Şi să-i dăm chiar ei cuvîntul: „Pitbull-ul din mine / Ar vrea să nu se termine niciodată / Dezlegarea de-a sfîşia / Braţele unei existenţe / Prea fragile / Pentru a lupta cu tristeţea / Annei Karenina“. Ei bine, da, versuri de Gabriela Firea. Le-am pescuit de pe site-ul unei reviste extatice şi prietenoase cu persoanele publice de felul Gabrielei Firea, revistă care, desigur, se consideră şi ea un nec plus ultra al bunului-gust şi stilului. Să te vezi pitbull e o chestie destul de curajoasă în sine. Să şi comunici această chestie celor din jur, fie şi într-o poezie, e de-a dreptul titanic, beethovenian şi pro(me)teic. Faţă de viaţa şi uraganul realizărilor proaspetei doamne politician, pînă şi un plagiat precum cel de care e suspectat Victor Ponta reprezintă o modalitate căznită, laborioasă, onestă chiar, de a-ţi umple propriul CV, fiindcă, pînă la urmă, şi atunci cînd copiezi scrii.

Şi totuşi: de ce-ai face din propria existenţă o listă de rufe de demnităţi, poziţii profesionale, meserii şi alte cascadorii care n-au decît un numitor comun, vizibilitatea? Probabil, trebuie ca undeva, la început, să fi avut foarte puţine certitudini cu privire la propria persoană. Cu certitudinile e, totuşi, la fel cum e cu banii: nu vin niciodată în cantitate optimă. După ce sînt prea puţine, se fac brusc prea multe. Iar dacă puţinătatea îl chinuieşte pe posesor, multitudinea e o belea pentru cei din jur.  

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).