Fenomenul Netflix

Cînd, în ianuarie 2016, Netflix s‑a lansat și în România, reacțiile inițiale au fost entuziaste, pentru ca ulterior să se transforme în dezamăgire, din cauza prea puținelor filme disponibile în România, pe celebra platformă de Video-on-Demand. Din evenimentul care a avut loc la Paris, pe data de 11 aprilie, reiese însă că filmele nu numai că se vor înmulți, dar nu vor mai fi doar americane.

În primul rînd, cantitatea de filme disponibile ar urma să crească substanțial în viitorul apropiat. Principala plîngere a fanilor din România referitoare la Netflix e că platforma pune la dispoziție în jur de 500 de lungmetraje, față de aproximativ 5000 în țara de origine, SUA. Această situație e cauzată de limitarea geografică a drepturilor negociate pentru fiecare titlu în parte. Cum extinderea anunțată de Netflix în ianuarie, care a inclus și România, a ridicat numărul țărilor în care serviciul e disponibil la 190, nu putem spune decît că ea s-a făcut rapid, fără ca negocierile pentru achiziția titlurilor să o prevadă. Posibil, Netflix a anunțat o expansiune atît de masivă pentru capitalizarea pe bursă sau prin alte metode de finanțare, dar acest gen de speculație nu interesează utilizatorul. Interesant e în schimb anunțul pe care Reed Hastings, CEO-ul Netflix, l-a făcut la întîlnirea cu presa de la Paris: că titlurile nou-intrate pe Netflix vor avea drepturi globale, deci numărul filmelor disponibile în România va crește. Pentru a înțelege de ce, e cazul să amintim de faptul că Netflix are contracte de tip „window“ cu distribuitorii. Cu alte cuvinte, o fereastră (interval de timp) asemănătoare cu cea a canalelor de cablu cu plată (HBO, Showtime), în care filmele pot fi difuzate în platformă. Circuitul normal al unui film e: săli de cinematografe, DVD/BluRay, pay TV și free to air TV (posturile majore, gratuite). Întregul ciclu durează în jur de doi ani. Cu alte cuvinte, filmele intră și ies de pe platforma Netflix, iar cele nou-intrate vor putea fi văzute probabil și în România.

Managerii Netflix au fost zgîrciți cu detaliile precise, dar au arătat un interes evident pentru o ofertă consistentă în cît mai multe din țările în care se distribuie, lucru care se leagă și de problema subtitrărilor. Acestea sînt disponibile în momentul de față în cîteva limbi, dar după Ted Sarandos, Chief Content Officer al companiei, numărul acestora va crește, cu accent pe piețele mai mari – iar România e relativ bine situată și aici. Conform lui Hastings și Sarandos, Netflix are în vedere și dublarea filmelor, pentru țările mari, în care aceasta este uzuală.

Un al doilea aspect al expansiunii Netflix se leagă de diversificarea de conținut. Aceasta este, în momentul de față, geografică. Cîteva lansări apropiate sînt următoarele:

Marseille (5 mai). Serial produs în Franța, în limba franceză, în care Gérard Depardieu joacă rolul principal, al primarului orașului. E vorba de o dramă politică, referitoare la succesiunea la fotoliul primarului, amestecată cu lucruri care țin de corupție și droguri.

Dark. În limba germană, saga de familie supranaturală, care evoluează în jurul a doi copii dispăruți dintr-un orășel german. Regizorul, Baran Bo Odar, este cunoscut pentru un thriller cibernetic din 2014, Who Am I – Kein System ist sicher.

The Crown (4 noiembrie). Serial britanic, despre viața familiei regale și în special a reginei Elisabeta a II-a, creat de scenaristul și dramaturgul britanic Peter Morgan. Morgan e cel care a scris The Queen (2006), filmul pentru care Helen Mirren a luat un Oscar.

The Get Down (12 august). Serial american, dar care ține de diversitate culturală fiindcă prezintă lumea incipientă a hip-hop-ului din New York. Creat de Baz Luhrmann (Moulin Rouge, Marele Gatsby), pare a avea puncte comune cu Vinyl al lui Scorsese și Jagger de pe HBO, după promo.

Dacă, în ianuarie 2016, Netflix s-a globalizat prin distribuție, toate cele de mai sus arată grija de diversificare geografică pentru conținut. La costuri lunare de 8-10-12 euro, cît prețul unui singur bilet la film, platforma are toate șansele să ajungă la dominanță globală și să reducă pirateria în rîndurile cinefililor care, în țări ca România, descarcă așa-numiții torrenți pentru că nu au de unde achiziționa legal filmele respective. Dar diversificarea ar putea merge mai departe. La o întrebare pe care i-am pus-o despre conținut de alte tipuri decît ficțiune (divertisment) și posibile produse globale de acest tip, Sarandos mi-a răspuns că orice produs care nu ține de live sau un ciclu restrîns, ca acela al știrilor TV, merită explorat. Rămîne, bineînțeles, să vedem cît de repede se vor îndeplini toate aceste promisiuni, în care cei doi manageri Netflix au evitat cu grijă datele și detaliile precise.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).