Mă consider un conservator şi probabil că am opinii asemănătoare cu ale domnului Rîpă despre postmodernism, stânga politică, corectitudinea politică, etc. Dar citirea acestui articol nu mi-a produs o reactie prea plăcută. Poate pentru ca in alte articole, precum cel cu BBC sau cele despre incalzire globale, agresivitate si revolta care reieşea din articole, deşi mai la locul lor într-un blog personal al unui adolescent, erau întemeiate.
În cazul de faţă însă tonul pare mult prea deplasat.Nu ştiu de ce cred asta. Poate pentru că propaganda e tot propagandă şi când e de partea ta. Sau poate pentru ca principii ca votul universal nu au fost aplicate prima dată in Marea Britanie, conservatorii britanici nu au fost primii care au susţinut dreptul de vot al femeilor, sistemul de sănatate englezesc a fost creat de măsuri luate de liberali în 1911 şi de laburişti în 1948, primul sistem de pensii modern a fost creat de Bismarck, ajutoarele de şomaj au fost create tot de partidul liberal, rezistenţa din al doilea război mondial i se datorează mai mult lui Churchill decât Partidului Conservator (Arthur Neville Chamberlain era tot conservator). Poate pentru ca articolul e scris in Dilema Veche şi nu într-o publicaţie universitară din California şi deci autorul se lupta cu adeversari inexistenţi.
In mod sigur pentru că fraze ca „Toate acestea fac ca, spre deosebire de alte naţiuni, supuşii Majestăţii Sale să ştie foarte bine cine sînt, de unde vin şi unde vor să ajungă. Ştiu pentru ce au luptat pentru că ştiu ce valori apără astăzi. Ştiu ce iubesc şi ştiu ce vor să predea mai departe generaţiilor viitoare. Nu se înclină decît în faţa lui Dumnezeu şi a Reginei, iar cînd au părăsit insula, au construit un imperiu al cărui rol civilizator nu a fost egalat niciodată. Ne-au anunţat că nu vor capitula niciodată, iar tradiţia ultimilor 1000 de ani ne obligă să-i credem pe cuvînt.” işi au locul în manuale de istorie din secolul XIX. În plus paragraful citat nu sună doar ca ceva scris Corneliu Vadim Tudor dar mai este şi foarte de parte de adevăr. Marea Britanie este din pacate unul dintre cele mai „politically correct” state din Europa.
A transforma o nunta regală în mare parte lipsită de importanţă într-o ocazie de propagandă şi reglare de conturi cu adversari inexistenţi nu este ceva foarte englezesc (presupun că autorul este familiarizat cu termenul de „stiff upper lip”). A susţine monarhia englezească nu te face conservator. În plus prinţul şi probabil viitorul rege Charles se deosebeşte într-un singur punct important de elita de stânga din Marea Britanie, nu suportă architectura modernă.