La 3 mai, jurnaliştii au celebrat, încă o dată, Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Prilej de reflecţie asupra stării actuale a presei. În acest context, a fost lansat şi al XI-lea Raport FreeEx – Libertatea Presei în România, publicat de ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei. Raportul reprezintă o analiză retrospectivă a celor mai importante evenimente cu impact asupra libertăţii de exprimare. Conform raportului, anul 2009 a fost marcat, pe de o parte, de criza economică, dar şi de imixtiunea politicului în conţinutul editorial – fapt care a determinat decredibilizarea presei. Criza economică a dus la prăbuşirea veniturilor din publicitate şi, drept urmare, la concedierea a 3000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi închiderea a zeci de publicaţii; instituţiile media supravieţuitoare au devenit mult mai vulnerabile la presiuni politice şi economice.

Presiunea politicului

Politicienii şi mogulii au transformat presa într-un ring electoral. Astfel, patroni ai unor grupuri de presă s-au dovedit a fi angajaţi în susţinerea unuia sau a altuia dintre candidaţii la preşedinţie, şi-au impus opţiunile în politica editorială şi au aşezat persoane obediente în prima linie de vizibilitate şi decizie. Mai mult, unii patroni au ieşit ei înşişi public să-şi exprime opţiunile politice. Mulţi dintre jurnalişti nu au rezistat presiunii, au oferit publicului relatări părtinitoare şi au comis grave derapaje etice, devenind „mercenari“ ai informaţiei. Derapajele şi lipsa imparţialităţii au scăzut încrederea în presă şi, în unele cazuri, au contribuit la prăbuşirea tirajului unor publicaţii sau chiar la închiderea acestora. Pe de altă parte, unii politicieni, printre care şi preşedintele Traian Băsescu, au dus o campanie de discreditare a jurnaliştilor din marile grupuri de presă.

Un alt aspect relevant este că a revenit în forţă controlul politicienilor asupra instituţiilor mass-media prin contracte de publicitate. Criza economică a fragilizat industria de media, care a devenit cu atît mai vulnerabilă la presiunile de natură politică şi economică. Astfel, în 2009 au fost dezvăluite cazuri concrete de cumpărare a ştirilor favorabile din bani publici. Fenomenul este mai evident în presa locală, unde multe dintre publicaţiile care nu s-au închis din cauza crizei sînt dependente de banii din astfel de contracte.

Agresiuni şi ameninţări

Un alt motiv de îngrijorare este faptul că au continuat agresiunile şi ameninţările la adresa jurnaliştilor (uneori, chiar sub ochiul „vigilent“ al oamenilor legii), fără ca responsabilii să fie pedepsiţi sau sancţionaţi public. Astfel, o jurnalistă a fost ameninţată cu violul fiindcă-şi făcea meseria, alţii au fost agresaţi, scuipaţi şi înjuraţi. Fenomenul este cu atît mai alarmant cu cît jurnaliştii au fost deseori victimele agresiunilor venite din partea unor autorităţi, politicieni şi a altor persoane publice. Însuşi fostul ministru al culturii şi cultelor, Theodor Paleologu, l-a calificat drept „cretin“ şi „mincinos“ pe un jurnalist, în luna mai a anului trecut, pe motiv că i-ar fi denaturat afirmaţiile.

Îngrădirea libertăţilor

Pe de altă parte, autorităţile locale au îngrădit dreptul la adunări publice şi au blocat evenimente ca expoziţii, concerte şi conferinţe, invocînd criterii morale fără bază legală. La rîndul lor, autorităţile centrale au promovat mai multe iniţiative legislative cu impact negativ asupra libertăţii de exprimare. Dintre acestea, cele mai importante sînt noile coduri civil şi penal, adoptate fără o consultare publică temeinică şi fără studii de impact, în dispreţ faţă de legea transparenţei decizionale. Consecinţele acestor două acte normative asupra libertăţii de exprimare sînt greu de estimat. Mai mult, legea achiziţiilor publice a fost modificată prin ordonanţă de urgenţă, înlesnind posibilitatea politicienilor de a investi bani în instituţiile de presă „prietene“. Totodată, pedepsele penale pentru defăimare încă se aplică jurnaliştilor. Statul român a pierdut mai multe procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazuri care au implicat libertatea de exprimare a jurnaliştilor. Alarmant este şi faptul că unui jurnalist acuzat de şantaj i s-a interzis temporar dreptul de a mai practica profesia, în urma organizării unui flagrant. Jurnalistul susţine, însă, că nu a fost vorba de şantaj, ci de o tranzacţie comercială, şi acuză că a fost victima unei înscenări puse la cale de poliţişti corupţi.

Accesul la informaţiile de interes public s-a dovedit a fi în continuare anevoios, în mai multe situaţii. Cauza este fie incompetenţa sau reaua voinţă a unora dintre funcţionarii publici, fie faptul că cetăţenii nu-şi cunosc drepturile şi nu şi le exercită adecvat sau faptul că jurnaliştilor le lipsesc resursele financiare necesare pentru a acţiona în judecată instituţiile statului atunci cînd acestea blochează accesul la informaţii. De altfel, unii jurnalişti le-au declarat autorilor raportului că „mersul lent al Justiţiei“ şi birocraţia i-au descurajat, în anumite situaţii.

Eterna problemă TVR

O altă concluzie a raportului este că televiziunea publică este în continuare vulnerabilă la presiunile politice. În 2009 au existat, mai mult ca niciodată, semnale publice de alarmă trase de jurnaliştii din SRTV. Pe parcursul anului trecut, aproximativ 300 de jurnalişti de la această instituţie au cerut adoptarea de urgenţă a unei noi legi a televiziunii publice, pentru încetarea „arbitrariului, abuzurilor şi a comenzilor politice“.

Jurnalişti de la diferite instituţii de presă le-au intentat procese patronilor pentru încălcarea drepturilor salariale, în multe cazuri cu succes. Pentru a preîntîmpina apariţia conflictelor de muncă, autorii raportului le recomandă jurnaliştilor să se informeze cu privire la drepturile lor şi să nu accepte contracte de muncă ale căror clauze contravin Contractului Colectiv de Muncă la Nivelul Ramurii Mass-Media. În altă ordine de idei, regretabil rămîne faptul că unii oameni de presă au apelat la diferite înscenări grosolane pentru a face publicitate mascată, iar exemplele care au ajuns în atenţia publicului anul trecut au fost flagrante, ajungînd pînă la înscenarea exploziei unui laptop pentru a promova asigurarea pusă la dispoziţie de o companie.

Un examen de capacitate

O veste bună este că au fost făcuţi paşi spre autoreglementarea breslei, prin adoptarea Codului Deontologic Unic iniţiat de Convenţia Organizaţiilor de Media şi a Comisiei Media iniţiate de Clubul Român de Presă.

Anul 2009 a fost un examen de capacitate dur pentru breasla jurnalistică. Rata de promovare a fost scăzută, iar abandonul a fost mult prea ridicat. Probabil că multe dintre situaţiile întîlnite anul precedent îşi vor face simţite efectele, mult mai puternic, anul acesta şi în cei care vor veni. Presa are nevoie, în egală măsură, de modele şi de muncitori. Raportul FreeEx este disponibil, în format electronic, pe site-ul ActiveWatch.ro, la secţiunea FreeEx - aici, şi este însoţit de un colaj video al cîtorva dintre cele mai reprezentative întîmplări din anul 2009.  

Maria Popa lucrează la ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei şi este co-autoare a Raportului FreeEx – Libertatea Presei în România.