Copiii şi animalele de circ

Una dintre distracţiile oamenilor mari este să-i vadă pe copii cum se comportă ca maturii. Ionel din "Vizita" lui Caragiale este îmbrăcat de mamiţica lui în maior, iar femeia e foarte excitată că fiul său fumează ("să-l vezi ce caraghios e cu ţigara-n gură, să te prăpădeşti de rîs... ca un om mare"). Copiii-minune de la Hollywood erau apreciaţi că se comportau ca oamenii mari - dansau, cîntau sau erau puşi să dea replici "inteligente", care nu aveau nici o legătură cu vîrsta lor. Astăzi, mai vezi cîte un puşti de cinci-şase ani îmbrăcat la costum şi cravată şi toată lumea se topeşte după el. Vaaai! Că dulce mai e îmbrăcat aşa!... Parcă-i om mare! Oamenii au astfel de distracţii nu numai în ceea ce-i priveşte pe copii. La fel îi distrează şi animalele de circ. Iată cimpanzeul acela cu vestă şi pălărie şi care fumează trabuc întocmai ca un om! Iată ursul care se aşază pe scaun şi-şi sprijină bărbia cu laba, ca un bărbat copleşit de problemele vieţii! Iată cum aplaudă foca - la fel ca noi, cei care stăm în public şi ne înroşim, la rîndul nostru, palmele. Ne simţim bine că animalele din arenă sînt ca noi. De fapt, ne face plăcere pentru că ne vedem pe noi înşine în oglindă, dar sîntem conştienţi că ceea ce vedem nu sîntem noi, ci nişte caricaturi ale noastre. Fiinţe care fac eforturi disperate să ne semene şi nu reuşesc decît să fie amuzante şi neputincioase. Iar lucrul acesta ne gîdilă orgoliul şi ne face să ne simţim superiori. Dintotdeauna m-au revoltat emisiunile în care copiii sînt aduşi în faţa camerelor de luat vederi, să se producă şi astfel să-i distreze pe oamenii mari. Celebrul show de pe Prima TV, Copiii spun lucruri trăsnite, nu era destinat copiilor, ci maturilor, care să se amuze pe seama prostiilor pe care le scoteau pe gură cei mici. La fel şi emisiunile în care puştii trebuie să cînte sau să danseze. Pe de o parte, sînt nişte spectacole pentru entertainment-ul oamenilor mari, pe de altă parte, toată treaba e în folosul părinţilor, care au diverse beneficii - de la cele soft, unde intră în ecuaţie mîndria lor că au asemenea odrasle talentate şi ne invită să-i admirăm, pînă la cele mai serioase, atunci cînd copilul e transformat într-o afacere, într-o găină cu ouă de aur. Este cazul, de exemplu, al Cleopatrei Stratan - o fetiţă drăguţă, ca orice copil, dar exploatată la sînge de către tatăl său. Şi cu rezultate financiare pe măsura exploatării... CNA-ul este foarte grijuliu cu felul în care sînt prezentaţi copiii la televizor (de au ajuns televiziunile să blureze, la ştiri, orice mişcă şi are sub 18 ani), dar nu zice nimic de ororile de emisiuni în care puştii sînt chemaţi, chipurile, să-şi arate talentele. În care, printre altele, vezi fetiţe îmbrăcate şi machiate de părinţi ca nişte profesioniste de pe centură. Mă uitam săptămîna trecută la "Mamaia copiilor" - aceeaşi manie de a-i prezenta pe copii ca pe nişte adulţi. Acelaşi demers de a-i pune în slujba intereselor maturilor. Au fost şi fetiţe îmbrăcate sexy, şi băieţei în smoking, dar, dincolo de acestea, tot spectacolul era creat parcă spre deliciul vechilor făcători de şlagăre, de pe vremea lui Ceauşescu. Copiii cîntau melodiile expirate ale lui Florin Bogardo, Cornel Fugaru şi alţii ca ei, piese interpretate cîndva de Adrian Romcescu, Mirabela Dauer sau Angela Similea. Nu era nimic copilăresc în prestaţia lor scenică. Mai rău: cei mici au devenit, în unele cazuri, chiar instrumente de propagandă ideologică. Aşa s-a întîmplat cu una dintre cîştigătoarele trofeului de anul acesta, "Ceata lui Constantin" din Buzău, care a cîntat o piesă inspirată parcă din versurile de tipul "noi sîntem români" ale lui Adrian Păunescu. Adrian Păunescu care, ca preşedinte al juriului, a avut şi el ocazia să retrăiască vremurile "Cenaclului Flacăra". Ca de obicei, discursul lui a impresionat audienţa pînă la lacrimi. După cum se ştie, rostul copiilor este să ne facă fericiţi, nu?