Ce-ai avut şi ce-ai pierdut
Să iei o pauză de un an, în care să te ţii departe de supa mediatică românească, cu toate furtunile ei la ceaun, nu poate fi decît o experienţă interesantă şi benefică. Să nu te mai uiţi, în perioada aceasta, la nici un post de televiziune românesc reprezintă de-a dreptul o cură de dezintoxicare. E adevărat, cînd revii în patria mumă, cînd pauza s-a terminat şi trebuie să bagi iarăşi capul la fund, te simţi puţin depeizat, dar şi răcorit şi detaşat. Priveşti cu alţi ochi toate mărunţişurile care altădată îţi făceau viaţa, care-ţi ocupau mintea şi din cauza cărora te agitai inutil. Ce ai pierdut, timp de un an, cît ai fost departe de patrie şi de ecranul cu aromă de mititei şi bere populară? Păi, în primul rînd, tot felul de declaraţii încrucişate între Băsescu şi Tăriceanu, care au tulburat spiritele de fiecare dată şi care au făcut să curgă ore de dezbateri, unde analişti luminaţi luminau poporul. Sau serialul de tip Xena, prinţesa războinică, cu o doamnă blondă de la Cotroceni, pe care politicienii dîmboviţeni o socotesc foarte frumoasă (încît te întrebi dacă anul de pribegie, printre altele, nu ţi-a alterat gustul) şi în gura căreia se uită toţi cu admiraţie. Sau ping-pong-ul între "bunicuţă" şi "prostănac". Sau comunicările ştiinţifice despre mătuşa Tamara. Sau desele epifanii însoţite de cugetări marca Gigi Becali (am auzit, printre altele, că patronul Stelei a fost invitat şi la Stelian Tănase; "Cum? - mă mir eu cu candoare. Şi la Stelian Tănase a ajuns?!" "Ce te miri aşa? - mi se răspunde. E şi Stelian Tănase om!..."). Sau revelionul de neuitat cu manelişti omniprezenţi - dacă doriţi să revedeţi... Sau eternele dispute ale "cantautorilor" din jurul Eurovisionului. Sau delicata, suava, curata poveste de dragoste dintre juna Monica şi un miliardar cu părul alb şi nume de pastă de dinţi pentru copii din vremea lui Ceauşescu; (o altă stupoare, de om picat din lună: am constatat foarte repede, de cum am ajuns pe pămîntul natal, că povestea acestui cuplu a devenit un soi de legendă naţională şi că numele celor doi . porumbei se află pe buzele tuturor, de la opincă la vlădică - aţi putut citi despre ei, de cîteva ori, şi în revista pe care o ţineţi acum în mînă...). Sau episodul în care o ştiristă de la TVR a fost alungată pe scări de soţul ei, fost ministru PSD. Sau unirea destinelor Zînei cu Regele mioritic al rock'n'roll-ului. Sau interesantele ştiri despre ce i-a mai cumpărat nu ştiu ce fotbalist iubitei sale. Sau starea vremii. Altfel, nimic nou sub soare. Am deschis televizorul după un an şi parcă l-aş fi închis cu o zi înainte. Teo are aceleaşi glume reşapate, aceleaşi grimase ca întotdeauna şi aceiaşi invitaţi, Radu Moraru dezbate de zor cu aceleaşi Floriane Jucan, Trăsniţii în NATO n-au obosit nici pînă acum să fie la fel de penibili, pe Mezzo (după care mă înnebuneam) se dau aceleaşi "clipuri" ca acum un an, Nelu Curcă tot Nelu Curcă a rămas, Dan Negru tot Negru, doctorul Andrei consolează aceleaşi gospodine, Mircea Radu sau Andreea Marin au aceleaşi zîmbete, bune să le ungi pe pîine etc. Totuşi, trebuie să admit că mai sînt şi ceva schimbări. Numai iubirea a dispărut, dar priza ei la public a dat tonul pentru alte producţii de gen: Secretul Mariei, Păcatele Evei şi Lacrimi de iubire (aceasta din urmă aud că a înregistrat un aşa succes, încît a fost şi exportată). Gaşca sitcomului La bloc s-a întins şi din sporii purtaţi de vînt au răsărit şi alte sitcomuri, ca Fete cu lipici sau La servici. La Vacanţa Mare au început să vină invitaţi. La fel şi la Divertis. A apărut un nou post de televiziune, Antena 3, dar care se deosebeşte de Antena 1 doar prin faptul că face reclamă Partidului Conservator, la ştiri, mai des - că şi ştirile sînt mai dese. Gîdea a devenit un moderator respectabil, Cristian Tudor Popescu critic de cinema, Mihaela Rădulescu s-a făcut brunetă, Florin Călinescu s-a ras în cap, H.-R. Patapievici şi-a pus papion. Iar "Poxipol", miraculosul adeziv, a devenit, printr-o ciudată schimbare de sex, "Poxilina". Mi-a scăpat ceva?
