Bloguri cu sare şi piper
Unul dintre cele mai decente şi mai apreciate bloguri culinare e Teo’s kitchen, mai pe româneşte "Bucătăria lui Teo". Teo este o tînără gospodină (e fascinant că acest cuvînt încă nu a ieşit din uz şi nu e folosit de utilizatorii de net în sens peiorativ) din Cluj care tocmai a născut un băieţel, pe Luca, iar prietenele ei virtuale nu mai contenesc să o felicite şi să o întrebe, în diferite moduri: "Teo, dragă, cînd ai tu timp pentru toate?". Adevărul este că pentru un blog culinar, "ca la carte", ai nevoie de timp. Deşi la prima vedere nu pare nimic complicat să postezi reţete pe Internet, dacă vrei să ai succes e necesar să prezinţi în imagini întregul proces al preparării mîncărurilor, începînd cu ingredientele, "ai nevoie de…" (iar cititorii cîrcotaşi îţi vor atrage atenţia: "De ce faci reclamă la Napolact sau la condimentele Galeo? Te plătesc cumva?") şi sfîrşind cu "produsul" final care trebuie să fie cît mai apetisant. Orice detaliu contează: farfuria pe care aşezi friptura (eventual, aceasta trebuie să se vadă şi "în secţiune", pentru a-i arăta "textura" şi suculenţa), frunza de salată "pentru decor", sosul picurat cît mai estetic, ca în marile restaurante, paharul cu ţuică (unele doamne precizează că e "pentru poză" şi că nu se ating de el), tacîmurile, colţul feţei de masă care apare în fotografie. Unele poze, cum sînt cele de pe blogul lui Teo, sînt realizate şi aranjate în pagină cu bun-simţ şi cu discreţie, căci în fond rolul lor este să-ţi fie utile ("Am încercat tarta… mi-a ieşit exact ca la tine!"), nu ca să arăţi lumii ce set de pahare de cristal ai tu acasă. Pe alte bloguri însă, gospodinele încearcă să te cucerească cu fotografii uriaşe în care să se vadă bobul de piper într-o poziţie "regulamentară", pe frunza de dafin. Efectul nu mai e cel scontat, căci călirea cepei în detaliu poate să-ţi taie apetitul. Teo găteşte cu onestitate şi din plăcere. Reţetele nu sînt nişte creaţii literare, însă au ceva din personalitatea autoarei. De cele mai multe ori, comentariile sînt pe măsură, fiindcă şi în trecut schimbul de reţete avea drept scop final o gratulare reciprocă: "mmm… my god, frate, cît de bine arată!", "sînt fan bulete de caşcaval şi astea mi-au lăsat gura apăăăăă!", "dacă îi fac reţeta asta e al meu… mă şi cere în căsătorie!", "femeieee, te dau în judecatăăă… ţin cură de slăbire şi tu ce faci?! Mă omori doar cu pozele astea… mîine fac şi eu!". Însă, ca pe orice blog, mai apar şi observaţii critice. O întreagă discuţie s-a lansat pe tema clasicului Cordon Bleu care nu se scrie Gordon Bleu: "De cîte ori văd Gordon bleu (uneori şi
