100% bun-simţ, 100% cultură
De cîţiva ani, de cînd ţin această rubrică, nu am scris niciodată, propriu-zis, despre emisiunea Garantat 100%. Am amintit-o, cîndva, într-o listă cu emisiunile pentru care aş vota oricînd, dar nu i-am dedicat niciodată un articol cap-coadă. Pe cînd mă uitam, zilele trecute, la această emisiune, mi-a trecut prin cap întrebarea de ce totuşi nu am făcut-o. Cu atît mai mult cu cît Garantat 100% este una dintre cele mai bune emisiuni pe care le putem vedea la noi, o formulă excelentă de a vorbi despre cultură la televizor. Emisiunea lui Cătălin Ştefănescu este, în primul rînd, o expresie a bunului-simţ. Este ceea ce ar trebui să fie normalitatea. Nu are asperităţi sau colţuri de care să te împiedici şi, astfel, aparent, nu ai multe lucruri pe care le poţi zice despre ea. Spui că e bună, şi cu asta ai spus totul. Pe de altă parte, e mult mai la-ndemînă să scrii despre ceva care te scoate din sărite. Dacă aberaţiile te animă şi-ţi scormonesc spiritul critic, cu normalitatea vrei să convieţuieşti, şi atît. Nu îţi dă ghes s-o analizezi şi să-i despici firul în patru. Poţi s-o constaţi şi, cel mult, s-o descrii. Emisiunea Garantat 100% există - cu acest nume sau nu - de aproape şapte ani. Nu se ocupă cu organizarea focurilor de artificii (care, oricum, dispar la fel de repede cum apar), ci construieşte, aşezat, lucruri durabile. Asta nu înseamnă că spectaculosul nu există în emisiunea Garantat 100%; dar el nu este cel mai important ingredient, ca în alte cazuri, şi, oricum, nu e din acelaşi aluat ca acela pe care-l întîlnim îndeobşte la producţiile de pe sticlă. De altfel, formula de început a emisiunii făcute de Cătălin Ştefănescu ne spune foarte multe despre concepţia lui cu privire la ceea ce e spectaculos: pe vremuri, cînd emisiunea avea un alt nume, invitaţii pe platou erau oameni simpli, dar care făceau ceva demn de luat în seamă. Prin urmare, nu e vorba de spectaculosul cu paiete şi sclipici, care-ţi ia ochii, dar de cele mai multe ori e gol pe dinăuntru, ci de cel esenţial, scos la lumină de sub aparenţa anodinului. Chiar dacă acum emisiunea are ca invitaţi personalităţi, demersul a rămas, de fapt, acelaşi. Nu gloria de moment este adusă pe platou şi pusă să facă bezele publicului, ci ceva mult mai durabil. Dacă te uiţi pentru prima dată la emisiunea lui Cătălin Ştefănescu, poţi spune că e vorba de o replică a emisunii lui Jay Leno (acelaşi platou, aceleaşi strîngeri de mîini dintre moderator şi cei din primele rînduri la începutul show-ului, aceeaşi trupă care cîntă din cînd în cînd). În fine, nu sînt aceleaşi, dar lucrurile seamănă. Dar, dincolo de acestea, nu există nici o legătură între show-ul de la noi şi cel de peste Ocean. Dacă la Jay Leno asistăm la o defilare de vedete şi de vedetisme, la Cătălin Ştefănescu numai asta nu e. Dacă Jay Leno Show este o emisiune uşurică de divertisment, Garantat 100% este una de cultură, de pe urmă căreia chiar rămîi cu ceva. Moderatorul american invită actori de filme, de seriale sau cîntăreţi, deci personaje din star system care, de cele mai multe ori, reproduc ceea ce i-au învăţat consilierii de imagine, la Cătălin Ştefănescu vin oameni care au ceva de spus, fără nici o contrafacere. O listă cu invitaţii acestei toamne este semnificativă: Emil Brumaru, Vintilă Mihăilescu şi Adrian Cioroianu, prezentatorii emisiunilor culturale de la TVR (Marina Constantinescu, Ioan T. Morar, Florin Iaru şi Dragoş Bucurenci), Al di Meola, soprana Leontina Văduva, Alexandru Dabija şi trupa de actori a Teatrului "Anton Pann" din Rîmnicu Vîlcea, cei doi de la Planeta Moldova (Mitoş Micleuşanu şi Florin Braghiş) şi directorul Centrului Naţional de Studii Francmasonice, Horia Nestorescu-Bălceşti. După cum se vede, oameni veniţi din zone foarte diferite. Prin urmare, emisiunea nu îşi propune să ilustreze un anume program, nu arată cu degetul ostentativ înspre Marea Cultură, ci se limitează să facă, fără zgomote şi efecte speciale, cultură. Ceea ce înseamnă deja foarte mult.
