Sfînta Sofia alungată de la locul ei

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Sfînta Sofia alungată de la locul ei jpeg

La Istanbul, Sfînta Sofia nu va mai fi muzeu. Va deveni moschee. La cererea imperioasă a lui Erdogan şi pe placul susţinătorilor lui naţional-islamişti. Ce manevră de dictator provincial! A pierdut Istanbulul la alegeri. Aşa că rechiziţionează Sfînta Sofia. Dacă oraşul-centru i-a scăpat din mînă, măcar să se afirme – fantasmatic – stăpîn peste edificiul emblematic al oraşului, încărcat de prestigiul unor vechi imperii. A rechiziţiona faimosul spaţiu spiritual al Bizanţului – al cărui proiect de universalitate i-a inspirat apoi pe otomani – ca să-ţi oblojeşti puterea, acum destul de contestată, e meschin, e provincial. La fel e un program politic pentru care credinţa devine material de propagandă, piesă de şantaj contra Occidentului liberal, închidere a societăţii turce în fundamentalism. Credinţa e condamnată la muncă silnică în provincia contingenţei.

În 1934, Atatürk a transformat moscheea în muzeu, pentru a o „oferi întregii umanităţi”. Formula păstra, în cod laic, ceva din însemnătatea universală a vocabulei sub care nu a încetat să stea, de-a lungul veacurilor, edificiul. Da, se ştie: laicizarea/modernizarea abruptă pe care Atatürk a impus-o ţării n-a încetat să stîrnească tensiuni în societatea turcă, n-a fost încă mistuită. Împarte populaţia în medii democratic active din marile oraşe şi în zone de tradiţionalism uşor manipulabil de către propagandiştii politico-religioşi.

Oricum, Sfînta Sofia, în condiţia de muzeu, e mai expresivă spiritual decît cînd va fi readusă la condiţia de moschee. În spaţiul ei, a cărui splendoare întrupează amuţitor o „altă lume”, mozaicurile creştine şi grafiile islamului stau laolaltă, se „acceptă” unele pe altele. Co-prezenţa lor – pe care laicitatea a făcut-o cu putinţă – poate fi totodată semnificativă în plan simbolic religios. Sugerează privitorului convergenţa religiilor „la vîrf”, dincolo de istorie, într-un univers de lumină şi de aur, pe care interiorul Sfintei Sofii îl face acut sensibil. Legenda solilor Kievului care, în secolul al X-lea, s-au crezut aici în împărăţia cerurilor, nu e vorbă goală. Oricine vizitează acest spaţiu-muzeu, a cărui sacralitate e de neşters, resimte ruptura de nivel.

Din afară, Sfînta Sofia dă impresia unei fortăreţe. Cupola amplă şi joasă, contraforţii enormi, zidurile imens severe par să îi dea o stabilitate de neclintit, în care dimensiunea verticală e greu sesizabilă. Ici şi colo, rînduri de ferestre zăbrelite pun accente în masa vînjoasă, densă, aproape defensivă a edificiului. Dar ele nu sînt decît nişte fante, care întăresc senzaţia că te găseşti în faţa unei cetăţi, a unei emisfere închise în sine, a unei coji foarte dure. Nici urmă de eleganţă, de cordialitate în masa uriaşă, închisă, opacă, străjuită de cîteva secole de minarete. Ea te duce cu gîndul la o enormitate stranie, la un „munte cosmic” care ascunde în sine o altă variantă a lumii, o lume alta.

În contrast cu duritatea exterioară, interiorul e un spaţiu de majestate fluidă, de graţie misterioasă. Vast şi totodată unificator. Rafinamentul mozaicurilor, pe care figurile din vremea Paleologilor au o dulceaţă nelumească, splendoarea veche a marmurelor bizantine întîlnesc dantela grafiilor şi aburul de lumină al lămpilor musulmane. Tensiunea între exterior şi interior e copleşitoare. Cînd păşeşti pe sub marele portal, ai senzaţia că văzul ţi s-a întors pe dos, că descoperi faţa ascunsă a unui alt pămînt, înrudit cu substanţa cristalină a Cetăţii ultime. Cînd, la mijlocul secolului al VI-lea, Procopiu din Cezareea descrie minunea marii bazilici construite de Iustinian pe locul mai vechii Sfinte Sofii înălţate de Constanţiu al II-lea, el vorbeşte despre un edificiu care, îmbinînd vastitatea şi graţia, e – arhitectonic – un simbol convingător al tărîmului transcendent. „Străluceşte de o splendoare atît de vie”, spune el, „încît s-ar spune că îşi are în sine sursa de lumină.” Bolta, marea boltă care a inspirat bolţile moscheilor construite de Sinan, pare că, în loc să se sprijine pe ziduri, „e suspendată de înaltul cerului printr-un lanţ de aur”. 

Arhitectonic, prin bolta sa, şi simbolic, prin numele său, acest spaţiu face prezentă, alături de transcendenţă, universalitatea divinului. Sfînta Înţelepciune: sub invocarea ei au ridicat creştinii bazilica. Tot aşa au continuat să numească acest spaţiu sacru musulmanii şi modernii. E unul dintre cele mai ecumenice nume ale lui Dumnezeu, spunea Părintele Scrima, aşa cum bolta – larg, uniform acoperitoare – e varianta lui arhitectonică.

Transformată de laicitate în muzeu, Sfînta Sofia continua să ofere oricărei priviri inteligente expresia intensă a acestor două dimensiuni divine: transcendenţă şi universalitate. Credinţa, oricare credinţă e chemată să mediteze asupra lor, să le interiorizeze, să se păstreze atentă, vie în raport cu ele. Cît despre laicitate, e drept că ea nu mai e aşezată sub dimensiunea transcendenţei, nu mai e sensibilă la verticala ei, chiar dacă individul şi comunităţile spirituale au libertatea de a se referi la ea, de a o exprima în spaţiul public. În schimb, tema universalităţii a cîştigat teren în mentalul comun, măcar în varianta respectului cultural faţă de alte religii, ba chiar a dialogului şi a întîlnirii fraterne între credinţe.

Din partea religiei, a politicii, a culturii n-au lipsit protestele împotriva transformării Sfintei Sofii în moschee „naţională”. Patriarhul Bisericii Ortodoxe ruse vorbeşte, fără a uita să pună şi el un accent naţional, despre „ameninţare pentru orice civilizaţie creştină”, ca şi pentru „spiritualitatea” şi „istoria Rusiei”. În 2014, cînd „rechiziţionarea Sfintei Sofii” apăruse deja ca proiect, Unites States Commission on International Religious Freedom condamna încercările Parlamentului turc de a modifica statutul monumentului. Considera că e „un gest provocator, creator de diviziune, care ignoră sensibilitatea comunităţilor religioase minoritare, în special a vechii comunităţi creştine”. Ministrul grec al Afacerilor Externe vorbeşte despre „o obsesie înrudită cu sectarismul de a practica riturile musulmane într-un monument al patrimoniului cultural mondial”, ceea ce „dovedeşte lipsă de respect şi de legătură cu realitatea”. Omologul său francez declară că decizia „contestă unul dintre actele cele mai puternic simbolice ale Turciei moderne şi laice” (Huffpost International, 11.07.2020). UNESCO, prin directorul general, îşi arată îngrijorarea pentru refuzul dialogului manifestat de Turcia privind „o capodoperă arhitectonică şi o mărturie unică a întîlnirii între Europa şi Asia”. „Statutul de muzeu reflectă universalitatea acestei moşteniri şi constituie un puternic simbol al dialogului” (Agence France-Presse, 10.07.2020). Cum va gestiona regimul Erdogan imaginile artei sacre bizantine, „întîlnirea culturilor” şi „întîlnirea religiilor” pe care Sfînta Sofia le cuprinde? Îngrijorarea şi indignarea sînt îndreptăţite. Aparţinînd patrimoniului umanităţii, monumentul e naţionalizat de o politică provincială, izolaţionistă, fantasmatică.

Sfînta Sofia, divina Înţelepciune, cu universalitatea ei, e alungată din lăcaşul care i-a fost înălţat şi recunoscut vreme de un mileniu şi jumătate.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.