Ortodoxie şi corupţie

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Ortodoxie şi corupţie jpeg

Note social-teologice

Deja în urmă cu peste un deceniu m-am confruntat cu o întrebare la care încerc să dau și azi un răspuns convingător. Cu riscul de a mă repeta: cum poate fi o țară majoritar religioasă și majoritar coruptă în același timp?

Înainte de a creiona un răspuns – mai precis, o explicație –, cîteva cuvinte despre asemenea tematizări paușale. Banală, dar nu mai puțin adevărată, generalizarea este cea mai periculoasă formă de suspendare a simțului de observație. Punîndu-i pe toți la un loc, scapi pentru moment de efortul distincțiilor, de corvoada nuanțelor, de oboseala particularităților și, în cele din urmă, de propria responsabilitate. Dacă toți sînt așa cum par și cum spui, ce poți face tu, un singur și simplu individ? Nu ai decît soluția resemnării: „ca la noi la nimenea“, „trăim în România“, „mai rău nu se poate“ și alte asemenea afirmații cu tîlc aparent din care rezultă că te afli printre cei care sînt, de fapt, naufragiați pe o insulă de a cărei populație se delimitează strict.

Generalizările în materie confesională sînt și mai grave. Ele întrețin imagini false, alimentează frica sau, dimpotrivă, încurajează superioritatea obraznică. Sigur, în clișee, cum se știe, se ascund părți de adevăr, problema constînd tocmai în absolutizarea fragmentului și prezentarea lui pe post de întreg. În cazul de față, plecînd de la mafia italiană sau de la realitățile latino-americane, am putea afirma senin că, iată, catolicismul coabitează de minune cu crima organizată și corupția, ca să nu mai vorbim de pedofilie. La fel, ținînd cont de realizarea profitului nu doar prin plusvaloarea tehnologică, dar mai cu seamă prin speculația de tip financiar sau prin exploatarea diferențelor de preț pe piața muncii, prosperitatea protestantismului apare mai mult decît suspectă.

Revenind la ortodoxie, abordarea realităților sociale din țările în care aceasta este majoritară suferă, de regulă, de două defecte metodologice. Primul: tentația de a transfera în Orient istoria eclezială din Occident. Așa ajunge un ortodox să fie acuzat de practica Inchiziției, evident pe baza vorbei parabiblice „crede și nu cerceta“ (sic!). La fel, în cazul relației Biserică-stat, oricum complexă și fluctuantă, în Bizanț și după aceea, ortodoxiei îi este imputat un imaginar cezaropapism practicat însă de emisfera latină. Al doilea: parcursul cultural diferit de Apus al Bisericii de Răsărit este interpretat aproape exclusiv în cheia unei întîrzieri, a unui deficit. Pe scurt, sincronizarea este văzută drept ideal, în timp de bogăția de expresii ajunge un impediment.

Acum, legat de constatarea obiectivă a unei permisivități sporite față de încălcarea legii la nivel social, să facem distincția de cantitate, dar și de calitate între marea corupție și corupția de subzistență, ca să mă exprim astfel. Sursa lor comună este însuși statul, nu Biserica! Marea corupție rămîne apanajul unei categorii speciale, să faci averi fabuloase pe bani publici nefiind la îndemîna oricui. Ceea ce noi vedem pe stradă și în subsistemele statului – de la plicul pentru doctor la meditațiile private – reprezintă captivitatea cotidiană a cetățeanului lipsit de alternative reale. Or, statul de azi, moștenitor al celui comunist, s-a deschis cu greu spre inițiativa privată în medicină sau învățămînt, continuînd să cultive o mentalitate de monopol.

Ce ar putea face Biserica Ortodoxă? Cel puțin două lucruri. Primul: să practice transparența propriului buget, arătînd cît vine de la stat, cît de la credincioși, cît din propriile activități economice și pe ce se cheltuiesc banii. Mitropolitul Bartolomeu, de fericită memorie, publica anual această sinteză financiară în ziarul eparhial de la Cluj. Al doilea: să vorbească mai apăsat despre virtuțile evanghelice care, traduse social, ar da un imbold etic de care, în mod evident, avem nevoie. Și nu pentru că am fi cu toții potențiali hoți, ci tocmai pentru că nu sîntem așa. Apelul la cinste are și un rol preventiv. Adică ne ține mintea trează în fața ispitelor de tot felul în care putem cădea. La urma urmelor, pînă și Mîntuitorul Hristos a trebuit, pe Muntele Carantaniei, să facă față unor propuneri profund corupte.

 Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Foto: Andrei Ivan

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.