O biserică provizorie: "Biserica din garaje"

Angela BILCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Dicţionarul explicativ al limbii române , găsim următoarea definiţie pentru "provizoriu": este ceva "care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, nedefinitiv, tranzitoriu". Urmînd definiţia dicţionarului, bisericile provizorii sînt construcţii care durează sau sînt destinate să dureze un timp limitat, urmînd ca, după o vreme, să fie înlocuite de altele, care să răspundă necesităţilor cerute de cult şi de valorile estetice. Tema "bisericilor provizorii" este una de strictă actualitate: în Bucureşti, şi nu numai aici, improvizaţiile de spaţii ecleziale, inventivitatea pragmatică cea mai neaşteptată (şi cîteodată mai bizară), în această privinţă, au devenit un fenomen vizibil în peisajul urban şi în viaţa oraşului de după 1989. În al doilea rînd, ea implică o legătură foarte strînsă între "edificiul" eclezial şi un anume mod de reconstruire a vieţii religioase comunitare în condiţiile societăţii româneşti postcomuniste. A cerceta motivaţiile care determină apariţia unei astfel de biserici, a cerceta modul ei de realizare, actorii, beneficiarii, mijloacele, "modelele" acestei întreprinderi înseamnă a analiza agregarea unei noi comunităţi ecleziale - a unei "parohii" care, înainte de a fi stabilită administrativ, se construieşte în teren odată cu şi împrejurul bisericii provizorii. Biserica provizorie dă posibilitatea de a observa pe viu o situaţie exemplară: faptul că biserica este, întîi de toate, ecclesia, adunare, comunitate a credincioşilor pentru care biserica-edificiu e variantă construită, derivată într-un anume fel din realitatea celei dintîi. Şi, nu în ultimul rînd, tema "bisericilor provizorii" se leagă de profilul Bucureştiului modern, un oraş în care vechea structură parohială a slăbit pînă la dispariţie şi în care regimul comunist a construit întinse cartiere programatic lipsite de biserici. Timpul şi evenimentele istorice au cruţat un număr mic din monumentele religioase ale trecutului. Puţine edificii mai dăinuiesc, în adevăr, sub înfăţişarea lor originară; iar în cartiere, şi mai puţine. În asemenea condiţii, nu a întîrziat să apară un gen nou de arhitectură religioasă, uneori avînd un gen arhitectonic de "ordine rară": bisericile plasate în garaje sau în corturi de armată, construite din lemn sau din alte materiale uşoare care sînt aproape întotdeauna, din punct de vedere arhitectonic, reduse la "strictul necesar". Legat de acestea, a reînviat un gen vechi - cel al bisericii parohiale, unde oamenii se cunosc între ei. Nevoia de biserici s-a manifestat mai ales în cartierele de blocuri ale "oraşelor-dormitor": cartierele Berceni, Drumul Taberei, Titan. Bisericile din centru şi cele cruţate de evenimentele istorice nu puteau sluji decît unui număr restrîns de locuitori, iar celor din cartiere le venea greu să se deplaseze spre aceste biserici, chiar dacă unii, în virtutea unei inerţii sau obişnuinţe, încă o fac. Ca o casă de locuit. Situată în cartierul Berceni, în apropierea Leagănului de copii nr. 5, intrînd din bulevardul Contantin Brâncoveanu, pe strada Covasna, la nr. 23-25, se află Biserica Sf. Daniil Sihastrul sau, aşa cum e cunoscută în cartier, "Biserica din garaje". Nu este vorba de o casă folosită ca lăcaş de rugăciune, cum se întîmplă în multe părţi cînd se utilizează un edificiu civil în chip provizoriu, şi nici de o clădire care să fi slujit sau să slujească, în acelaşi timp, de biserică şi de locuinţă, sau mai rău, de garaj. Genul acesta de "monument" se leagă de numeroase elemente - cele mai multe de ordin exterior - de casă de locuit, în lipsa turlei care o personalizează şi îi dă valoare de biserică, şi prezintă, pe de altă parte, însuşirile esenţiale de plan, dispoziţie interioară şi înfăţişare generală specifice bisericilor. Construită în anul 2000 pentru nevoile spirituale ale locuitorilor din zonă, în urma unor donaţii făcute de două întreprinderi care construiesc garaje ("Progresul" şi "Granitul") şi cu fondurile strînse de la credincioşii din cartier (pentru ridicarea acoperişului), biserica a fost realizată în numai cîteva luni. "Monumentul" se înalţă în "careul" format de cîteva blocuri turn şi un bloc lamă, construite în anii ’70. Planul dreptunghiular 12 x 3 m, compus din două încăperi/garaje, este adaptat construcţiei celor două garaje; înălţimea este de 4 m fără turlă, cu pridvor acoperit. Elementul caracteristic este pridvorul sărăcăcios şi simplu, construit din lemn. Uşa este din metal, asemănătoare celor de la o magazie, baracă sau orice altă construcţie provizorie de şantier, încuiată cu lacăt. Există ferestre în ambele părţi laterale - cîte trei de fiecare parte -, aşa cum au fost prevăzute garajele. Biserica are înfăţişarea unei case de locuit, cu acoperiş în patru ape, învelit cu tablă şi avînd streaşina largă; la capetele coamei acoperişului s-a fixat cîte o cruce metalică. Peste naos (pronaosul nu există) se ridică turla pe plan pătrat, acoperită piramidal şi învelită cu tablă; chiar dacă la interior nu se simte prezenţa turlei, în exterior îţi dai seama că este vorba de o biserică. Nu există clopotniţă, clopotul fiind situat în podul bisericii, deasupra pridvorului. Cînd se spune că biserica e "Casa Domnului", nu se greşeşte, desigur. Însă aici ai o certitudine. Totul, afară şi înăuntru, arată ca "acasă": începînd cu persanele care acoperă pavimentul nefinisat la garajelor, pereţii decoraţi cu icoane înrămate aduse de preot sau donate de enoriaşi şi de alte biserici, încadrate de ştergare (veşnica obsesie a bisericilor bucureştene de cartier, fără pretenţii, postdecembriste), candele şi scaune înşiruite pe lîngă pereţi. La exterior, pe pereţii nezugrăviţi, sînt lipite cîte două cruci pe fiecare parte, făcute din carton. Din exterior, ca prezenţă în spaţiu, este "prietenoasă", lăsînd posibilitatea formării unui spaţiu public; interiorul este însă prea mic pentru nevoile spirituale ale unui cartier atît de mare: este prea scundă şi prea strîmtă. Hramul şi "beneficiarii". Cunoscută în cartier ca "biserica din garaje", ea are hramul Sf. Daniil Sihastrul, numindu-se astfel după hramul ei, Biserica Sf. Daniil Sihastrul. Iată cum argumentează preotul alegerea Sf. Daniil Sihastrul ca patron al bisericii: "Pentru că Sf. Daniil Sihastrul a fost un foarte bun învăţător şi un foarte bun păstor şi avem nevoie de o asemenea ocrotire şi de o asemenea povăţuire în zilele noastre. Şi el a avut ca fiu duhovnicesc pe Ştefan cel Mare care a fost iarăşi un model de creştin, un model de mirean şi un model de conducător, de data aceasta de parte mirenească, în treburile mireneşti ale vieţii... Din acest motiv am ales pe Sf. Daniil Sihastrul". Aşa cum e de aşteptat, credincioşii care frecventează biserica sînt din cartier şi, mai ales, din zona învecinată bisericii; însă sînt şi credincioşi care vin din alte zone, numărul celor care o frecventează în mod constant, după cît se pare, nu a crescut de la înfiinţarea ei, numai duminica şi de sărbătorile mari ea devenind neîncăpătoare. De fapt, beneficiarii lăcaşului nu sînt numai bătrînii care nu mai au putere să ia un autobuz pînă la cea mai apropiată biserică sau la cea "în care se simt bine": vin oameni de toate categoriile. Atmosfera este aceea dintr-o biserică de sat, unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi unde preotul îşi permite să facă educaţie religioasă la sfîrşit de slujbă. Situaţia descrisă este asemănătoare cu cea petrecută în perioada emigraţiei ruse la Paris (Le chemin de ma vie. Les souvenirs du Mitropolite Euloge, apud Nikolai Ozolin, Chipul lui Dumnezeu, chipul omului. Studii de iconologie şi arhitectură bisericească, Editura Anastasia, Bucureşti, 1998, p. 164). Şi în cazul acestor comunităţi, bisericile erau cel mai adesea din lemn; însă unii au considerat ingenios să gloseze "pe planul fatalmente bazilical al garajelor cu un singur loc", care fusese atît de frecvent la originea bisericilor emigraţiei. În legătură cu acestea, s-a considerat că, pentru refugiaţi, nu era nimic rău în a converti garajele în locuri de cult, pe care, oricum, le considerau provizorii. De altfel, se cunosc numai două exemple în regiunea pariziană: prima biserică a Acţiunii Creştine a Studenţilor Ruşi, închinată, ca şi biserica actuală, Prezentării Maicii Domnului la Templu, care se găsea în Boulv. Montparnasse nr. 10, şi biserica închinată Vălului ocrotitor al Maicii Domnului, aparţinînd Acţiunii Ortodoxe, în str. Lourmel nr. 77.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.