„Muzeul Inocenţei“ şi „Muzeul Ţăranului"

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
„Muzeul Inocenţei“ şi „Muzeul Ţăranului" jpeg

Pe băncile aeroportului din Paris, am întîlnit un prieten editor care pleca la Istanbul pentru vernisajul unui muzeu a cărui titulatură, de la început, mi s-a părut prea explicită – „Muzeul Inocenţei“ –, dar care mi-a suscitat instantaneu curiozitatea. Orhan Pamuk – mi-a explicat amicul voiajor – a reunit obiecte autobiografice, le-a inventariat, le-a triat pentru a le expune într-o casă stambuliotă, a cărei inaugurare o efectua în primăvara trecută. De atunci, a apărut la Gallimard catalogul acestei colecţii inedite, pe care, răsfoindu-l, o descopăr: fotografii, lămpi vetuste şi ceasuri desuete, flacoane subtil gravate şi sticle multicolore. O lume pare fixată în această aglomeraţie de obiecte, dispuse în cutii ce amintesc pe acelea celebre, suprarealiste, ale lui Cornell. Aici însă primează nu expresia unui proiect de artist, ci dorinţa de conservare a unui alt timp şi a unor oameni, gesturi şi obiceiuri dispărute. Pamuk se declara îndrăgostit de muzee minore, care nu constituie vitrine ale unei civilizaţii sau naţiuni, ca Luvru, Ermitaj sau British Musem, ci se prezintă ca rezultat al dorinţei individuale de a conserva obiecte alese personal şi prezervate într-un cadru neinstituţional. El citează colecţia lui Frederic Marès, pe care şi eu însumi, exaltat, am descoperit-o la Barcelona, cînd circulam de un etaj la altul, între vestigii multiple, fără o ierarhie valorică: la un etaj – armuri, la altul – brichete şi chibrituri, la un etaj – răstigniri, la cel vecin – marionete şi păpuşi. Încă şi mai individual implicat, Muzeul Inocenţei pe care Pamuk l-a constituit în timp se prezintă ca o relicvă a societăţii otomane la ora „occidentalizării“, sub impulsul lui Atatürck, erou al modernităţii. E un muzeu personal, dar, totodată, muzeul unei societăţi.

Ce a iniţiat Pamuk la Istanbul a făcut Bernea la Bucureşti, creînd Muzeul Ţăranului. Nici acesta nu e un muzeu „naţional“, ci unul „personal“, operă a unui artist sedus de un trecut care îl inspira şi a cărei dispariţie încearcă, astfel, să o atenueze. Muzeul Ţăranului e o „instalaţie“ enormă, dar o „instalaţie“ semnată, care se constituie în opera unică a unui artist ce se asuma ca un artist „anonim“. Pamuk şi Bernea conservă materialele care le-au servit şi care i-au nutrit în creaţie: o probă a importanţei concretului, al cărui ecou le impregnează romanele sau pînzele. Bernea nu doar s-a refugiat, ca un Cézanne român, pe coline îndepărtate, ci a căutat, a descoperit, a reunit urmele unei culturi rurale ameninţate, pentru a cărei supravieţuire încerca să lupte, creînd muzeul acesta unic, muzeu pe care Pamuk l-ar iubi. Între operă şi muzeu, un dialog se constituie şi, de cîte ori îl vizitez, mă bucur să-l regăsesc, în singurătatea mea de spectator împăcat. A sacrifica acest muzeu capătă semnificaţia unei amputări a artistului rămas invalid în urma unei asemenea ablaţiuni violente. I se suspendă mărturia comunicării cu o civilizaţie în care se recunoaşte şi care, ca un humus cultural, îl hrăneşte. Bernea fără Muzeul Ţăranului nu mai e Bernea integral. A-i suprima muzeul capătă sensul unui asasinat artistic.

Pamuk a creat Muzeul Inocenţei, dar totodată a redactat un roman consacrat ultimului prinţ otoman, şi exponatele i-au inspirat situaţii, l-au condus către secrete nebănuite ale cuplului de amanţi a cărui istorie o narează, l-au nutrit ca scriitor. Între muzeu şi roman se stabileşte o explicită reţea de vase comunicante; aceasta-i relaţia inedită pe care Pamuk o caută şi o cultivă: un termen serveşte de cod subiectiv celuilalt. Şi, se întreabă el, nu ne-ar seduce oare un muzeu al Anei Karenina, un muzeu unde am putea să-i vedem pudriera sau rochia de seară, binoclul sau poşeta? Nici o îndoială, dar aceasta implică pentru vizitator o intimitate culturală, o familiaritate cu opera, o cunoaştere precisă. Atunci, emoţia se manifestă din plin, ca pentru mine la Melikhovo, în casa lui Cehov, unde, în familiar al operei, recunoşteam şi identificam accesoriile dramaturgului, depuse în diverse colţuri: jocul de domino de la sfîrşitul actului IV din Pescăruşul, şapca albă a doctorului Dorn, maculatorul cu ştersături al lui Treplev. Interculturalitatea serveşte, astfel, pentru a acorda concretului o valoare de punte între obiectiv şi subiectiv, între real şi ficţiune. Emoţia suscitată de această translaţie nu are egal: ceea ce vedem ne trimite altundeva, la destinul unui personaj surprins în paginile unei cărţi. Cînd ajungeam la Paris, m-a sedus faptul că recunoşteam în oraş străzile pe care le ştiam din romanele lui Balzac. Descoperire banală, sigur, dar descoperire esenţială! Pamuk o ştie, şi Bernea la fel. Ei ne oferă muzeul personal, care se constituie în partener al operei, care înrădăcinează ficţiunea într-o realitate ameninţată, pe care cititorul sau privitorul o descoperă pe fond de nostalgie, de memorie retrospectivă, prezervată în mod egal de operă şi de muzeu. De aceea, privind mereu captivat colina lui Bernea din biroul lui Ion Caramitru, nu încetez să mă gîndesc la ţesăturile şi obiectele din Muzeul Ţăranului! Ele se completează.

Ceea ce Pamuk a revelat cu onoruri la Istanbul, Bucureştiul, fără remuşcări, se pregăteşte să distrugă, mutilînd acest fragment de autoportret al lui Bernea care e Muzeul Ţăranului.

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.