Metanoia pentru cunoaşterea adevărului

Publicat în Dilema Veche nr. 703 din 10-16 august 2017
Metanoia pentru cunoaşterea adevărului jpeg

Reacțiile cititorilor la precedentul articol, dintre care și ale unor prieteni cărora le mulțumesc pentru lectura implicată, necesită o revenire asupra temei pocăinței pentru a-mi preciza intenția exegetică și contextul etimologic.

Prima precizare se naște dintr-o smerită lectură a dicționarelor, celebrele Liddle & Scott pentru greaca veche și Lampe Patristic Greek Lexicon. În greaca veche metanoia/metanoeô conține într-adevăr noțiunea de schimbare de părere sau de opinie, în sensul re(-)cunoașterii greșelii făcute, de unde derivă și o schimbare de sentiment din autojustificare în autoînvinuire. Abia în al treilea rînd intervine sensul de regret ca stare de spirit a schimbării. Dar aceste sensuri comune ale cuvîntului nu anihilează forța etimologică a componentelor: prepoziția meta (= dincolo de, dintr-o parte într-alta, echivalentul latinesc fiind trans-) și verbul noeô = a cugeta, a concepe, a înțelege. Prin această bază semantică metanoia se pretează unei mari varietăți de nuanțe, pe care Lampe le indică cu acribie.

A doua precizare constă în faptul că în Evanghelii metanoia nu se rezumă la sensul comun, ci mizează tocmai pe sensul special, extras din semantica componenților săi. Mă voi referi pe larg mai jos.

A treia precizare se referă la traducerea slavonă a termenilor grecești: kajanje și derivatele sale prin prefixare, care întăresc sau specifică sensul, pokajanje, raskajanje, sau okajanyi (= exclus, blestemat). Acestea nu redau fidel semantica lui metanoia și fragilizează prin aproximație accesul la sensul special al lui metanoia. Substantivele și verbele slavonești din această familie de cuvinte provin din rădăcina indo-europeană care desemnează obligația de a răscumpăra sîngele vărsat. Tinô și poinè din greaca veche derivă din aceeași rădăcină și le întîlnim începînd de la Homer, iar cel de-al doilea este corespondentul latinescului poena
(= despăgubire, ispășire a unei crime). Iată deci că dacă redactorul elenofon al textelor evanghelice voia să spună ceea ce am numit eu amendă onorabilă, avea la-ndemînă termeni potriviți. Răscumpărarea unei vinovății poate însemna „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“ sau echivalentul valoric (evaluat în animale) sau chiar pecuniar al acesteia. Sîntem cu acești termeni în miezul religiei sociale, pe care ne-au descris-o antropologii moderni, dintre care cu particulară forță de convingere René Girard. Că limba slavă, în care a fost tradusă Evanghelia în secolul IX, vorbită de societăți precreștine, al căror sistem religios ținea de aceeași religie socială, nu avea alte resurse semantice pentru a reda înțelesul lui metanoia poate să nu ne surprindă. Dar nu trebuie să ne oprim aici cu explicația, ci să privim în practica deja veche de mai multe secole a Bisericii în momentul traducerii Evangheliilor în slavonă. Între timp, metanoia devenise una din cele șapte taine, deci se instituționalizase și se juridizase. Procesul de metanoia se compunea din exomologesis (= mărturisirea) și epitimia (= poenitentia, îndreptarea), care presupune și o disciplină care îl așeza pe cel care se îndreaptă într-o anumită poziție în cadrul comunității, în curte, în fața ușilor (pridvor), în narthex (pronaos) sau în naos. Așadar traducătorul citește metanoia evanghelică prin prisma practicii penitențiale din epocă și înțelege epitimia ca pe amenda onorabilă pentru iertarea păcatului și reintegrarea în comunitate, ignorînd cu inocență, ca și noi, cei de azi, că de răscumpărare sau amendă din partea individului are nevoie societatea pentru a accepta din nou individul care a greșit în sînul ei, în timp ce de epitimia are nevoie individul pentru a înțelege consecințele spirituale (nu sociale) ale faptelor, vorbelor, atitudinilor sau gîndurilor sale. În sensul original al instituirii ei, epitimia era timpul în care se producea metanoia.

Pentru a atesta utilizarea specială a conceptului de metanoia în Evanghelii, aduc spre judecata cititorilor parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31). Este unul dintre cele mai surprinzătoare fragmente evanghelice, fiindcă este redat un dialog din lumea de dincolo. Bogatul nemilostiv este, de fapt, un indiferent, care e mult prea preocupat de viața lui de huzur ca să ia seama că la poarta lui trăiește un sărac, care s-ar mulțumi să se sature cu ceea ce se aruncă de la masa lui. Mai atenți și deci mai milostivi erau cîinii, care îi lingeau rănile. În lumea de dincolo rolurile se inversează. Lazăr e în sînul lui Avraam, iar bogatul e în gheena focului și-i cere lui Avraam (părintele său întru cunoașterea adevăratului Dumnezeu) să-l trimită pe Lazăr să-și moaie degetul în apă ca să vină să-l răcorească. Răspunsul lui Avraam e în sensul justiției distributive, care stă la baza tuturor societăților (suum cuique tribuere = fiecare cu ale lui): „Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mîngîie, iar tu te chinuieşti“. Bogatul nu are de ispășit o vină, ci pur și simplu este pus în situația de a-și continua existența, așa cum și-a conceput-o pe pămînt, în spiritul distribuției bunurilor fiecăruia. Ceea ce i se dezvăluie este că a greșit față de sine, nu față de Lazăr. Astfel, el vrea să le transmită fraților săi că există o realitate spirituală diferită de ordinea religioasă în care au trăit în societate. Dar de ce ar fi nevoie pentru a schimba, de înțelegere sau de concepție de viață? De răsturnarea relației dintre viață și moarte! Astfel, bogatul îi răspunde lui Avraam: „Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi (vor înțelege altfel). Iar Avraam i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.“Acesta este însuși Fiul Omului. Procesul acestei noi înțelegeri a vieții este numit prin verbul metanoeô.

Metanoia, în cele din urmă, eliberează de rătăcire sau eroare spirituală (= amartia): „Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa (= metanoia) spre iertarea păcatelor (= eliberarea de rătăcire) la toate neamurile, începînd de la Ierusalim“ (Luca 24, 45-47).

Ultimul martor al nevoii de a-și privi viața din alt punct de vedere este bogatul căruia i-a rodit țarina. Acesta chiar nu are nimic să-și reproșeze, nu e pomenit cu vreo datorie, nu are un Lazăr la poartă sau vreun alt semnal de alarmă spirituală. Lui îi merge pur și simplu bine, iar la un moment dat chiar atît de bine, într-atît de mult i-a rodit țarina, încît se gîndește deja la soluții pentru a tezauriza acest noroc: „Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea, veseleşte-te“. Acestui bogat norocos îi răspunde nu Avraam, ci chiar Dumnezeu: „Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău“.

Sfîntul Pavel folosește aceeași sem­nificație specială a conceptului de metanoia, ba chiar mai mult, propune o descriere a acesteia: „Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă (metanoia) spre mîntuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte“ (2 Corinteni 7, 10). Întîi, întristarea sau starea de contriție precedă metanoia. În al doilea rînd, metanoia salvează de la eșec spiritual. În al treilea rînd, nu conține regret sau remușcare, fiindcă metanoia aduce și soluția la dezechilibrul spiritual produs de greșeală. În al patrulea rînd, regretul sau remușcarea fără metanoia produc deznădejde și deci moarte spirituală.

Pentru a încheia deocamdată discuția despre metanoia ar mai trebui citate versetul din 2 Timotei 2, 25: „Certînd cu blîndeţe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului“ și versetul din 2 Petru 3, 9: „Domnul nu întîrzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întîrziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrînd să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă.“ Este evident în aceste versete că sensul penitențial al pocăinței rămîne mult în afara înțelesului special al metanoiei evanghelice. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.