Între refulare şi perversitate

Virgil CIOMOŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 226 din 14 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Spaţiul acordat de revistele româneşti fenomenului religios este, pe zi ce trece, mai limitat, mai ocazional (în acest sens, Dilema veche este o excepţie de la regulă). Presa noastră nu face, de altfel, decît să urmeze - "cuminte", pentru a nu spune de-a dreptul "docilă" - un anume "trend" mediatic occidental. Fie că abordează (la modul epidermic, totuşi) evenimente tragice petrecute în mediile monastice - precum "cazul Taizé" sau "cazul Tanacu" -, fie că ne propun o perspectivă "superioară" - antropologică, sociologică şi, de ce nu?, politologică - asupra religiei şi "practicilor" sale, puţinele texte de acest gen sînt, din păcate, rareori însoţite şi de o necesară şi suficientă familiarizare cu domeniul. Religia a devenit o pură curiozitate ca oricare alta. În cel mai bun caz, o piesă de muzeu ce trebuie - nu-i aşa - repertoriată. Cei ce îşi rezervă timpul să o facă nu se gîndesc - de regulă - la altceva decît la oportunitatea de a-şi practica - de o manieră mai mult sau mai puţin narcisistă - propriul instrumentar teoretic, fie el antropologic, sociologic sau politologic. Din păcate, rezultatul imediat al acestor eforturi - onorabile pînă la un punct - relevă tot atîtea perplexităţi. Separarea spaţiului public de cel privat şi, implicit, separarea Bisericii de Stat au putut prilejui, pe lîngă pacificarea (salutară) a conflictelor inter-religioase (sursă a cîtorva sîngeroase războaie civile europene), şi o anume "superioritate" a puterii publice asupra celei private, "retrase" cumva într-un con de umbră. Nu numai că religia a fost astfel limitată la o simplă "afacere privată"; ea a devenit, în mod paradoxal, un simplu "obiect de studiu" tocmai pentru instituţiile... publice, între care universităţile. Dacă odinioară doctorii Bisericii erau şi doctori ai Universităţii, acum, cei de pe urmă trebuie să fie nu doar nişte "apostaţi" - adică (egal) "distanţaţi" de Biserici (pentru a rămîne teologic "corecţi") -, ci şi "experţi" specializaţi în istoria şi destinul acestora din urmă. Căci - ni se repetă - doar o anume "distanţă" axiologic neutră faţă de "fenomenul" religios poate garanta "obiectivitatea" unei cercetări "autentice". Nu Biserica dă acum lecţii Universităţii, ci invers. Cum se ştie însă (cel puţin de la Kant încoace), obiectivitatea ţine de obiectitate, or, religia are de-a face cu subiectul, iar nu cu obiectul. La limită, teologia - ştiinţa al cărei "obiect" este Dumnezeu - n-are nici un... obiect. Ceea ce uită uneori "doctorii" noştri laici este că laicitatea însăşi este produsul gîndirii teologale creştine (pentru a nu mai crea confuzii cu teo-logia "receptă"). Ar trebui, într-adevăr, să ne întrebăm mai des de ce doar civilizaţia creştină a cunoscut (după nenumărate şi tragice tribulaţii, ce-i drept) secularizarea şi, la limită, ateismul? Şi nu e vorba aici doar de "dubla natură" a lui Iisus (omul) Hristos (Dumnezeul) - un Dumnezeu unic... divizat -, ci mai ales de separarea celor două voinţe - umană şi divină - în chiar persoana sa (în acelaşi timp creată şi increată). O separare şi, deci, secularizare de principiu care, după Sf. Maxim Mărturisitorul, "atlet" al luptei împotriva monotelismului, ţine tocmai de libertatea şi demnitatea noastră de oameni creaţi "după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu", capabili, prin urmare (şi inclusiv), de secularizare şi de ateism. (Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu i se poate opune lui Dumnezeu, spuneau scolasticii.) Acelaşi Maxim insista ca, atunci cînd e vorba despre oficiul religios al anaforei, de pildă, numele Cezarului să fie menţionat întotdeauna printre cele ale laicilor. Principiu aplicat mai degrabă în Occident, şi anume sub chiar forma... secularizării. Orientul "creştin", în schimb (monotelist cum era), i-a tăiat (la propriu) sfîntului nostru limba şi mîna dreaptă... Nu e prima oară cînd un principiu teologal oriental îşi găseşte aplicaţia politică în Occident. Şi nici ultima oară cînd reputaţi politologi ai Occidentului ignoră sursele lor teologale, orientale. Dacă secularizarea relevă un proces declanşat în chiar interiorul Bisericii creştine înseamnă că practicarea privată a confesiunii sale ţine nu atît de o "restrîngere de activitate", ci mai degrabă de caracterul ei cu totul "special". Ziua lui Dumnezeu - duminica - nu este doar ziua în care... şomăm, adică nu "producem". La fel ca în psihanaliză (atacată şi ea din toate părţile tocmai pentru că insistă asupra... divizării şi, deci, "secularizării" subiectului), cel ce doreşte să se iniţieze în cunoaşterea Celuilalt trebuie să se cunoască mai întîi pe sine însuşi. Analistul trebuie el însuşi... analizat. Ceea ce presupune, între altele, că acceptă principiul kantian (mai degrabă uitat de universitari) după care nu ne cunoaştem pe noi înşine (adjectivul de "întărire" vine să ateste tocmai acest deficit). Gîndiţi-vă ce s-ar întîmpla dacă, în caz contrar, "terapeutul" de la care sperăm - uneori cu disperare - ajutorul ar fi "el însuşi" un... pervers, a cărui plăcere este tocmai aceea de a "penetra" în şi mai ales de a "juisa" de propria noastră intimitate, "interzisă" (în principiu)? Unde să mai punem că, pentru practicarea "cu diplomă" a propriei sale perversităţi, "terapeutul" nostru ar mai fi şi plătit pentru asta? Gîndiţi-vă acum şi la "tentaţia" unui intelectual "pervers", aprins tocmai de dorinţa de a transgresa "interzisul" religiei. Cunoaşterea pretins "obiectivă" a Celuilalt presupune schimbarea prealabilă a subiectului (im)propriu acestei cunoaşteri. Ceea ce nu e întotdeauna comod pentru un universitar (prea) sigur de el însuşi (tocmai de aceea - spre deosebire de teologie - psihanaliza nu face "obiectul" vreunei diplome universitare). Şi la fel se întîmplă cu filozofia - "iubirea (philein) de înţelepciune (sophia)" (mai ales în varianta ei fenomenologică) -, definită uneori drept anticameră a religiei - redefinită, la rîndu-i, ca înţelepciune. Reducţia fenomenologică şi cea eidetică nu sînt doar teme de doctorat; ele presupun, înainte de toate, o anume "practică efectivă" a spiritului (iertat fie-ne pleonasmul). Vorbim, astăzi, despre "filosofia bugetului" tocmai pentru a nu mai vorbi de filosofia propriu-zisă şi, mai ales, de practica ei (un concept "cosmic", după Kant). Principiul general al majorităţii abordărilor universitare ale religiei rezidă tocmai în independenţa (protestantă, dacă nu de-a dreptul "puritană") intelectului în raport cu afectele noastre (mai mult sau mai puţin "religioase"). Şi asta după opt decenii de la apariţia celebrei Fiinţă şi Timp a lui Heidegger, care demonstrează tocmai predeterminarea afectivă a oricărei atitudini intelectuale. Dar cîţi dintre doctorii specializaţi în Heidegger - numărat, uneori, printre... atei - mai realizează aportul (notoriu totuşi printre "anumiţi" universitari) al cursului său dedicat fenomenologiei religiei la configurarea capodoperei sale. Din fericire, religia - cea autentică - nu se rezumă la o simplă Schwärmerei, "(in)dispoziţie afectivă" criticată inclusiv de... protestanţi (de Hegel, de pildă). Ceea ce pretinde ea este tocmai inversul, şi anume că o anume pregătire (asceză) a afectelor noastre poate produce o neaşteptată (pentru unii) meta-noia a intelectului (nous). (La urma urmei, intelectul nu este proprietatea nimănui, nici măcar a intelectualilor!) Culmea postmodernismului "relativist" revine la "simplul" fapt de a nu accepta că pînă şi relativitatea este... relativă. Motiv pentru care respingerea problematicii religioase ţine - adesea - de o anume refulare a propriei noastre "calităţi" umane (precare prin definiţie): punem (teoretic) la îndoială religia pentru că (practic) nu acceptăm (sau acceptăm cu greu) să ne punem la îndoială pe noi înşine. Înainte de a respinge teoretic existenţa Celuilalt, respingem ceea ce eventuala ei atestare ar implica, practic, pentru felul nostru (îndoielnic) de a fi. Întîlnirea cu religia (i.e. cu Celălalt) este, de fapt, o întîlnire cu noi înşine. Mai mult chiar, am spune că nici o etică autentică nu poate fi întemeiată în lipsa unei asemenea refulări (asumate, de astă dată!). Conştiinţa morală revine (înainte de toate) la o conştiinţă a păcatului (ca excepţie de la virtute). Principiul (fie el unul "moral") se întoarce întotdeauna cu semn schimbat (ca excepţie adică). În psihanaliză, simpla "negare" a religiei revine, astfel (şi mai ales practic), la o... denegare. În aceasta constă, de altfel, "avantajul" atitudinii atee: ea presupune o (de)negaţie a Celuilalt şi, în consecinţă, o anume "atestare" indirectă a lui. Un ateu care nu crede (în cunoştinţă de cauză) este mai preţios decît un antropolog, un sociolog sau un politolog al religiei care nu văd în Celălalt decît pe ei înşişi. (Psihanalitic vorbind, ei n-au depăşit încă stadiul - pur imaginar - al oglinzii, încît se poate susţine că "religia" despre care vorbesc ei nici nu există în realitate.) Adevărata "credinţă" - cea căreia francezii îi spun foi, iar nu croyance - se naşte numai după ce ne vom fi pierdut... credinţa. Căci cine - în afară de un "psihotic" (fie el unul sui generis) - îşi poate permite să spună: "Dumnezeu există!" (cazul maniacului) sau, dimpotrivă, "Dumnezeu nu există!" (cazul melancolicului)? Nu "altcineva" (teologii noştri "specializaţi", bunăoară) trebuie să ne convingă de existenţa (sau de inexistenţa) lui, ci mai degrabă acel "Altcineva" din noi înşine. Dar pentru asta trebuie să fi ajuns deja la o anume calitate (diviziune) umană.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.