2020

Astăzi, e mai subtil să comunici informaţia decît să o ţii sub şapa de beton a "secretului" de stat. O informaţie "clasificată" e o informaţie moartă. Una pusă în dezbatere publică, difuzată cît mai larg, are şanse să convingă o audienţă diversificată şi, prin urmare, se poate impune mai uşor. O asemenea filozofie a întemeiat decizia CIA de a publica pe Internet un raport al National Intelligence Council despre cum ar putea să arate lumea la nivelul anului 2020. Raportul cuprinde patru scenarii axate pe impactul geopolitic al superputerilor "ariviste" (China & India). Din incitanta lui lectură aş selecta însă, dată fiind limita rubricii mele, doar paginile dedicate "politicilor identitare", care se ocupă şi de faptul religios. Experţii americani apreciază că, peste 15 ani, angajamentul religios al persoanelor şi comunităţilor va fi foarte marca(n)t. În condiţiile generate de fluxuri migratorii masive, imigranţii îşi vor găsi în propria religie o "plasă de securitate" menită să-i protejeze împotriva asimilării forţate (sau prea rapide) şi să le ofere, prin solidarităţi confesionale, o manieră eficientă de plasare pe piaţa locală a muncii. Misionarismul va asigura progresul doctrinar al marilor religii cu vocaţie "universală". În 2020, creştinii practicanţi vor depăşi cifra de 2,5 miliarde, rămînînd grupul religios cel mai răspîndit. Familia islamică va număra circa 1,8 miliarde, hinduiştii vor depăşi un miliard, iar categoria "indiferenţilor" se va ridica spre 800 de milioane, cu mult deasupra ateilor declaraţi. China şi Nigeria vor găzdui cele mai numeroase comunităţi creştine de pe planetă, ceea ce va modifica fizionomia tradiţional euro-americană a creştinismului, imprimîndu-i tot mai pregnante trăsături afro-asiatice. Europa - unde laicitatea a etatizat funcţiile social-educative deţinute anterior de Biserici - va întîmpina tot mai serioase dificultăţi în acceptarea imigranţilor musulmani, pe care va trebui totuşi să-i primească, spre a-şi compensa declinul demografic. Echilibrul . societăţilor europene va pretinde, printre altele, reinventarea respectului faţă de religie, adică, în termenii momentului, mai puţine "caricaturi". Ne putem de asemenea aştepta la o acutizare militantă şi logistică a integrismelor de toate obedienţele. În această pungă explozivă vor intra creştini sau evrei fundamentalişti, dar mai cu seamă tineri musulmani "frustraţi": cei din Orientul Apropiat (dezamăgiţi de persistenţa unor ineficiente regimuri autoritare), alături de cei din statele occidentale, unde a doua şi a treia generaţie de imigranţi continuă să se simtă excluse. Mişcările evangheliste vor cotropi în continuare America Latină, purtînd, odată cu viziunile lor paradisiace, germenii unor schimbări sociale pozitive. Însă fenomenul cu cea mai gravă semnificaţie geopolitică va rămîne articularea extremismului islamic transnaţional, federat de utopia Califatului. Dacă UE nu se reconciliază cu SUA pe tema proiectului comun de a integra lumea musulmană în economia mondială, atunci adepţii lui Bin Laden vor avea cale liberă spre organizarea unei reţele globale de terorism "anticruciat". În această perspectivă, cooperarea Occidentului cu Rusia devine capitală... Ca şi cum tabloul n-ar fi suficient de sumbru, avem "şanse" să asistăm şi la ebuliţia conflictelor interetnice - sub pretext religios - mai ales în Asia de Sud-Est, unde istorica fractură creştino-musulmană se adînceşte, dar şi la ciocniri interconfesionale (precum acelea dintre şiiţi şi sunniţi în Irak). În linii mari, analiza CIA pe acest tronson spiritual mi se pare prudent-realistă, dar parcă saturată cu pesimism antropologic. Sper ca adevăraţii homines religiosi să manifeste bun-simţ, înţelepciune, dragoste, duh al rugăciunii şi împăcării. Fără trăirea unor asemenea valori moderate, religia va opera ca vehicul de negativitate instrumentalizată şi supapă a unor fundături (interioare) capabile să provoace, în exterior, dezordini dintre cele mai dramatice. Să nu fie!