Zilele oraşului

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Invizibilii jpeg

De mult nu m-am mai simțit așa de bine și de firesc ca acum cîteva săptămîni, cînd am ajuns într-un mic oraș ardelenesc, din cele părăsite de singura industrie care îl ținea odinioară în viață, din cele care mai trăiesc doar din comerț și din banii aduși acasă de plecații prin Spania, Italia si Anglia.

Nu condițiile economice, nu de ce, cum și cînd s-au petrecut toate schimbările de acolo m-au interesat atunci, ci pur și simplu oamenii pe care i-am văzut. Străzile, casele, grădinile. E bună o ieșire, din cînd în cînd, din clopotele de sticlă și țarcurile în care ne-am autoizolat cu toții. În afara lor se trăiește și altfel, în afara lor îți poți aminti ce mai e buna măsură, importanța lucrurilor mici, modestia, dar și grotescul, viața brută. Avea dreptate cine a făcut bancul ăla cu România pe care o recunoști din avion după fumul de mici. Întîmplător, asta e o față a ei pe care o iubesc, așa că toată mica excursie într-un oraș ale cărui contururi au fost șterse tremurat de fumul grătarelor cu mici mi-a plăcut cu atît mai tare.

Niște fete și băieți care cîntau pe o scenă un soi de karaoke au scos din case, în acea sîmbătă seară, toată pensionărimea orășelului. Au înviat hainele bune din dulapuri. Poșete rigide de lac cu încuietori din bumbi aurii care se încalecă unul peste altul. Bluza cu lamé de la ultima nuntă. Inelul demodat cu rubin oval, îndesat cu greu pe un deget îngroșat. Ojă cu sidef. Sandale cu toc pătrățos peste baretele cărora se revarsă bietele glezne umflate de artrită. Fuste imemoriale bine călcate. Alte doamne, cu un simț mai puternic al aventurii, au înclinat spre ceva mai extravagant. Una dintre ele se plimba mîndră pe aleile parcului, roșie din cap pînă în picioare, cu niște imitații de Wayfareri de plastic, roșii și ei, așezați strîmb pe nas. Nu căutați nici o notă de vagă superioritate în rîndurile astea, nici ironie și nici condescendență, căci nu este. Asta era lumea pe care am văzut-o, lîngă care m-am plimbat, cu care am ascultat karaokele bubuitor de pe scenă, cu care am mîncat cei mai buni mici din viața mea.

Pe băncile parcului i-am văzut și i-am ascultat pe cei care se bucurau de seara aia de vară. O oarecare solemnitate a evenimentelor, faptul că orașul se umpluse de cei veniți în vacanță din străinătățuri, îi făcea pe cei ieșiți la promenadă să se țină cumva rigizi, ca la o poză formală făcută în studiouri de modă veche, cu vase de flori puse pe piedestaluri de care te rezemi, crispat, cu o mînă. Bura vizibil cu aripi de molii. O doamnă la vreo șaizeci-și stă țeapănă pe o bancă. Mă uit la ea. Pe obrazul drept are un ditamai pansamentul peste care se încrucișează două fîșii de leucoplast. E îmbrăcată cu o rochie de supraelastic din tinerețile ei, niște flori maro i se lăbărțează pe piept și pe șolduri. În spate, stînd în picioare, fantoma soțului mort acum zece ani o ține tandru de umeri. El poartă o cămașă albă cu mînecile scurte, călcate cu dragoste și apretate lamă.

Pe o altă bancă s-au înghesuit alte trei femei în vîrstă, prietene încă din ti­ne­rețe. Rivalitatea veche n-a murit. Își măsoară una alteia rochiile scoase din șifoniere încuiate cu chei de care a­tîr­nă ciucuri de macrame. Stau cu gambele groase încrucișate și mănîncă vată de zahăr. Între ele s-a țesut vizibil un păienjeniș de regrete, de neînțelegere a lumii în care sînt acum, îndoială și ceva tristețe. Din plasa asta vizibilă de sentimente sclipește ici și colo icoana zăvorîtă în argint a tinereții lor. Geta la cununie, Aura la botezul Domnichii, Natalia – nașă mare. Plasa fină de amintiri le ține unite pe toate trei, le-a înghițit precum pînza de păianjen încleiază muștele neatente. Țesătura de sentimente se mișcă ușor în vînt și tremură de la bubuielile bașilor din karaokele de pe scenă.

Rînduri-rînduri de vii și morți au ieșit la promenadă. Între vii, și eu, cu o plasă hipsterească de pînză, pe care scrie, penibil de vizibil, „Books Rock“. Am reușit însă să mă integrez repede. Am pătat-o cu mici și m-am salutat, dînd ușor din cap, cu soțul-fantomă al femeii cu pansament pe obraz. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.