Viaţă dezmembrată

Publicat în Dilema Veche nr. 652 din 18-24 august 2016
Invizibilii jpeg

O prietenă a pus deunăzi pe Facebook o fotografie care m-a întors pe dos. Cineva aruncase la gunoi o grămadă de fotografii vechi care zăceau împăștiate pe un asfalt pe care-l vedeam pătat și murdar și pe care-l bănuiam puturos, mirosind acru. Era acolo, răsturnată, istoria mai multor generații. Fotografii alb-negru, din cele cu marginile zimțate, arătau un cuplu în ziua cununiei civile – el și ea în picioare, ea cu o fustă scurtă de ani ’60, cu flori în brațe și cu genunchii rotunzi, frumoși, la vedere. Mai ghiceam în imaginile răscolite și ceva mese în familie, un copil – o fetiță – într-o rochie albă pînă la genunchi, cu un pampon imens în păr, într-o imagine ce părea a fi din anii ’40, un grup la munte, două fete pe o balustradă și un copil în fundul gol în poza tradițională de pe un recamier demodat. Alături, ieșită pe trei sferturi dintr-o pungă neagră, era o sticlă de bere, mai încolo un soi de cană cu Bugs Bunny imprimat pe ea, iar treimea gunoistică era întregită, în colțul din dreapta, sus, de o coajă de vînătă sau poate chiar o vînătă întreagă scofîlcită.

În spațiul trasat de treimea asta derizorie zăcea viața unui om. Nu știu cum și de ce or fi ajuns fotografiile acolo, răsturnate patetic în mizerii gospodărești. Și-o fi imaginat femeia cu genunchii frumoși prinsă în fotografie în, poate, cea mai fericită zi a ei că va ajunge într-o zi să zacă în zemuri de vinete stricate? Dar mesenii care stau între sticlele de borviz și rîd veseli spre fotograf, într-o oarecare seară de vară, s-or fi gîndit vreodată că imaginea lor, prinsă în acea secundă de mulțumire, va ajunge în ghena de gunoi dintr-un oarecare cartier bucureștean?

Poate că murise cineva singur, iar un nepot îndepărtat a curățat repede apartamentul după acel bătrîn sau bătrînă. Ce să alegi de acolo? Mobile delabrate de acum 40 de ani? Haine străvechi? Fotografii în care nu recunoști pe nimeni? Iei un sac mare și mături cu mîna, dintr-odată, toată colecția tristă de fotografii, bibelouri și milieuri de pe servanta cu luciul obosit care ocupă jumate de cameră. Desfaci dulapurile și arunci de-a valma haine și capoate înflorate de diftină, imemoriale blănuri ciuruite de molii pe umerii cărora mai adastă drept guler o coadă și-un cap de nevăstuică sau de vulpe cu ochi lucioși de plastic. Arunci plăpumile vechi și grele de lînă, reci la îndoituri în ciuda fierbințelii de afară, mirosind a naftalină pietrificată. Arunci pantofi stîlciați, sandale de om bătrîn, un cărucior de piață ecosez. Arunci un televizor din cele vechi care strîngea praf în debara, arunci cîrpe, vase ciobite, truse improvizate de scule din care ies degetele disperate ale unor cîlți. Arunci lustra cu trei lalele din tavan, arunci aragazul vechi, arunci cărțile, revistele Cinema de acum 50 de ani. Și arunci fotografiile.

Din toate celelalte își mai face un rost vreun sărman. Totul se va refolosi cumva. Numai de fotografii nu are nevoie nimeni. Ce naiba să facă lumea cu amintirile tale? Cu imaginea ta de la ziua tantei Roza, cînd mîncasei salată de boeuf și băusei suc din paharele bune de cristal roșu? Ce rămîne pe urma unei vieți comune, nespectaculoase, ca a celor mai mulți dintre noi? Mulți or fi avut parte de copii sensibili, care s-au gîndit să salveze din derizoriu memoria propriei familii. Or fi cules toate fotografiile și le-or fi pus bine în casa lor, plină oricum de viața lor. Iarăși, mulți n-au făcut asta și au măturat nemilos toată istoria la gunoi.

Puțin îmi pasă ce se va întîmpla cu trupul meu mort. Va putrezi într-un tîrziu. Dacă ficatul meu o mai fi bun, corneea așijderea, inima, rinichii, să le ia cine are nevoie. Dar îmi pasă pînă la lacrimi de ce s-o întîmpla cu fotografiile mele. Alea digitale or să plutească cu anii după moartea mea, halucinant, pe net, în cine știe ce scobituri și turbioane de biți și buzunare laterale de site-uri, în nori paradoxali, alea de hîrtie, însă, vor fi distruse. Le voi distruge cu grijă ca să nu zac la gunoi, între coji de pepene, rîzînd în soare, la sfîrșitul clasei a patra, cu o coroniță de flori pusă strîmb pe creștet, într-un alt secol al unei alte lumi. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.
11174553 (1) jpg
Serbia - Elveția. Calificare spectaculoasă pentru elvețieni după un meci nebun
Viitoarea adversară a României din preliminariile Euro, Elveția, a reușit să revină de la 1-2 în partida cu Serbia și s-a calificat în optimile de finală ale Campionatului Mondial din Qatar.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.