Veri și stagnări

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
Veri și stagnări jpeg

Scriind despre ultima serie din Tales of the City, cea din 2019, pomeneam de amestecul mentalităților și moravurilor vechi și noi. Unele rămase chiar de pe vremea bunicilor, altele, din cea a părinților, din copilăria și tinerețea noastră, din cea a copiilor noștri. Și, în sfîrșit, din epoca prezentă.

Facem mereu, ziceam, slalom prin acest ciudat mix, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. Gesturi reflexe, de la unele mai terre à terre la altele mai alambicate, din prezent, trecut ori trecutul îndepărtat ne sînt la fel de proprii, în funcție de situație. De pildă, în casă, mai toată ziua, stau cu aerul condiționat pornit. Nimic neobișnuit, veți zice, dar, în copilăria mea, desigur că așa ceva nu se pomenise. Se pare că nici verile nu erau atît de călduroase (de cîte ori am auzit replica asta, era una din conversațiile standard, de vară, cu taximetriștii, încă dinainte să fi aflat despre încălzirea globală) pe atunci. Oricum, verile, în interior, treceau cu geamurile deschise și perdelele trase. Exista și varianta cu geamurile perfect închise și jaluzelele trase, într un soi de atmosferă de cavou. Căci, da, pe vremea de atunci se purtau jaluzelele, ba chiar și obloanele din lemn. Plasa împotriva țînțarilor și a altor înaripate exista și ea, dar nu chiar peste tot. Muștele bîzîind deasupra oalei de supă intrau în firescul cotidian, precum și pliciul (nici nu-mi mai vine să cred că există un asemenea cuvînt, darămite un asemenea instrument). Iar noaptea, la fel de la sine înțeleși erau țînțarii, care-ți dădeau tîrcoale insistenți. Despre care nu știam ce boli puteau transmite și nici cu ce spray uri puteau fi stîrpiți: știam doar că, în cazul în care dormeam la bunici, îl chemam pe supereroul de bunicu-meu, cu arma lui neînfricată: o mătură cu coada atît de lungă încît să ajungă pînă la tavanul înalt al casei lor bătrînești, unde se refugiau inamicii bîzîitori.

Era, pe vremea de atunci, un fel a simți vara între agresiune și plăcere, între apăsare și ușurare facilă. Era agresiunea căldurii de afară, care se scurgea în casă, pătrundea în interior pe te miri unde, precum păsările din filmul lui Hitchcock. Aducea cu ea o senzație de stagnare și de plictiseală irecuperabilă pe care am mai întîlnit-o în diverse romane neaoșe, să zicem clasice, care se asorta cu dulceața și cafeaua sorbite atemporal, aproape fără ritm. Am mai prins și eu obiceiul ăsta, al dulceții, șerbetului și cafelei, evident la ibric, în lumea bunicii mele. Cînd venea cineva în vizită, în anii copilăriei mele, încă se „servea“ dulceață, făcută în casă, în castronașele bune, transparente, cu paharul de apă de la robinet, care se putea bea. Și cafeaua fiartă în ibric, la foc mic, pe aragazul cu butelie, în cești la fel de mici. Care la sfîrșit se întorceau cu susul în jos, pe farfuriuță, pentru ca una din „expertele“ din vecini să poată ghici în ea. Era un ritual, în care nu știu dacă se credea, pe bune, dar trebuia dus la capăt, căci intra în protocol.

Momentele astea erau cele încremenite, de vară, în care timpul stătea în loc și toată agitația, altfel obișnuită, de pînă atunci era dezbătută, disecată, întoarsă cu susul în jos. Doamnele, femeile, sau cum să le spun, care veneau în vizită la bunica mea își dezlegau atunci limbile și-și manifestau feminismul într una din puțiele forme în care o puteau face atunci, prin anii ’70 din România comunistă. Și anume bîrfind, trăncănind liber, inclusiv despre bărbații lor. Copiii, ca mine, erau acceptați parțial la un asemenea show. Mai întîi pe fundal: erau și ei pe acolo, se presupunea că oricum nu prea înțelegeau mare lucru din ce se spunea. Apoi pentru că trebuiau hrăniți, ba chiar îndopați: activitate esențială a mediului preponderent feminin în care adăstam.

După ce erau îndopați, erau trimiși să și facă somnul de după masă. Obligatoriu, pare-se, pe vremea aceea. Era un fel de teroare în somnul ăsta, pe care mai nici un copil nu și-l dorea, dar pe care trebuia să te prefaci că-l acepți. Eu, una, cel puțin, așa făceam: bunicii mei erau de treabă, buni cu mine și înțelegători. Dacă ei considerau că, timp de vreo oră, pe la amiază, trebuia să fiu obosită și să mă odihnesc, de ce să le arunc în aer iluziile? Stăteam în patul din încăperea care se numea antreu, una de trecere, evident, în care se auzeau atît guguștiucii, cît și frînturi din conversațiile doamnelor ori din înjurăturile benigne și solitare ale bunicului meu, în timp ce presta diverse activități, unele utile, altele ca să-și facă de treabă, prin curte, și-mi imaginam lucruri. Unele simpatice, altele mai horror, despre care dacă bunica mea ar fi știut, s-ar fi îngrozit, probabil.

Ora asta n-a fost rea, a fost cea în care am luat cunoștință de mine însămi și de ce se perindă prin co-tloanele minții mele. După ea, căldura, cea încă în limite suportabile, se evapora. Bunicul meu putea uda curtea (nici asta nu se făcea la orice oră, fără tipic) și eu puteam evada din interiorul sufocant în lumea mai liberă și mai aventuroasă a masculinității, fie ea una domestică.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.