Vara în care Brejnev ne-a împăcat capra cu varza

Publicat în Dilema Veche nr. 237 din 28 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nefiind anunţat în prealabil despre intervenţia în Cehoslovacia, Nicolae Ceauşescu a fost surprins în acea noapte de 20 spre 21 august 1968 cînd, cu puţin înaintea orei 3 a.m., a fost trezit din somn şi informat că trupele Pactului de la Varşovia controlează nodurile rutiere şi de comunicaţie, precum şi capitala ţării, Praga. Surprins, da, dar nu de atac în sine - Direcţia de Informaţii Externe avea de săptămîni indicaţii că o intervenţie sovietică împotriva lui Alexander Dubcek e posibilă. Surpriza venea din modul în care intervenţia se consumase: fără informarea tuturor membrilor pactului. Acesta este, de fapt, contextul: a spune că România lui Ceauşescu a refuzat să participe la invazia Cehoslovaciei este o cosmetizare a realităţii. Adevărul este că liderul sovietic Leonid Brejnev, neavînd încredere în Ceauşescu, a decis ca România să rămînă în afara scenariului. Personal, nu am nici o îndoială că, şi avertizat de-ar fi fost, Ceauşescu ar fi reacţionat la fel. Dar cert este că nu a ştiut-o. De aici teama lui că următorul la rînd ar putea fi el. Această teamă îl va urmări vreme de 21 de ani; pînă la urmă, de ce s-a temut tot n-a scăpat. GOMA - DA, TITO - NU Dacă, printr-o minune, s-ar putea selecta, din cei 24 de ani de domnie, numai cîteva ore în care Ceauşescu să fi fost realmente simpatizat de către concetăţenii săi, acestea sigur s-au consumat în după-amiaza acelei zile de 21 august. Discursul său din balconul Comitetului Central a început puţin după miezul zilei. El a vorbit liber - nu pentru că era un geniu al oratoriei, ci pentru că vederea maselor la picioarele sale îi excita verbozitatea şi îi dezlega limba, altfel cam încîlcită, şi, mai ales, pentru că el era, în acel moment, în priză de şapte-opt ore bune, timp în care distilase prin repetiţie, în faţa activului superior, acele fraze care-i vor entuziasma pe românii adunaţi în Piaţa Palatului sau în jurul aparatelor de radio, prin birourile şi halele patriei. Printre ei, şi oameni care avuseseră pentru partidul comunist aceeaşi preţuire pe care o au stîlpii de felinar pentru cîinii de pe trotuar - precum fostul (şi viitorul) ireductibil Paul Goma, cel care va face atunci, ca şi alţii, din simpatie faţă de poziţia lui Ceauşescu, pasul adeziunii la PCR. Duşul rece a venit trei zile mai tîrziu - pe 24 august, cînd Ceauşescu s-a întîlnit, în secret, cu Iosip Broz Tito pe graniţa comună, la Vîrşeţ. În cazul, teoretic posibil, al unei invazii sovietice asupra Bucureştiului, Ceauşescu dorea să primească asigurarea lui Tito că Statul Major român şi comandantul său suprem se vor putea retrage în Iugoslavia şi, de acolo, vor conduce rezistenţa armată. Da, poţi veni, dar fără trupe şi fără arme. Şi, una peste alta, ai face bine să mai calmezi tonul şi să-i nu-i provoci pe ruşi; ţi-o spune unul care are ceva antecedente cu ei - i-a răspuns scurt, printre fumuri de trabuc hecho en Cuba, Tito. Ceea ce pe Ceauşescu l-a derutat. Ca să iasă din derută, a acţionat: avariindu-şi grav legitimitatea în ochii Moscovei, el va pedala intens (şi tot mai excesiv) pe construirea unei legitimităţi infailibile în interiorul ţării şi în Occident. Ce pierdea în afară trebuia recîştigat în interior. Ce pierdea în Est trebuia recuperat în Vest. O vreme, trucul a funcţionat. Numai că, plecînd din acel moment unic de solidaritate a ţării în spatele său, el se va lăsa furat de un cult al personalităţii, prost diseminat şi prost receptat, care, în final, îl va asasina, simbolic, cu ani buni înaintea gloanţelor de la Tîrgovişte. La fel şi poziţia sa în geopolitica Occidentului: cîtă vreme el a fost ghimpele verde din coasta Moscovei roşii, a fost alintat pe creştet (sau gîdilat între coarne, cum se spune în popor). După ce (în 1985) la Kremlin a ajuns mai junele Gorbaciov, Occidentul s-a dispensat de Ceauşescu fără ezitări. CE NE-A LĂSAT ACEL AUGUST? Ne-a lăsat, în mintea unora, un bizar orgoliu legat de o pretinsă solidaritate între Ceauşescu şi liberalismul comunist cehoslovac. Premisă falsă - în realitate, Ceauşescu nu a fost solidar cu ideile Primăverii de la Praga, ci cu frica rebelilor din lagăr faţă de Moscova. Teama de Brejnev era, pentru Ceauşescu, cu mult mai reală decît simpatia faţă de Dubcek. Ne-a mai rămas o la fel de bizară amintire a relaţiei dintre Ceauşescu şi intelectualii români. Şi din acest punct de vedere, 1968 a fost un an excepţional. Atunci, înainte sau după momentul august, Ceauşescu s-a întîlnit cu membrii Uniunii Artiştilor Plastici, cărora le-a spus ce să picteze şi ce să sculpteze, iar ei l-au aplaudat. Cu intelectualii din Cluj şi din Iaşi care, indiferent de etnie, l-au aplaudat şi ei. S-a întîlnit cu membrii Uniunii Muzicologilor, cărora le-a spus ce să compună - şi aceştia au răspuns cu aplauze. S-a mai întîlnit şi cu cei din Uniunea Scriitorilor, cărora le-a spus o poveste cu un Făt-Frumos al epocii noi, de unde reieşea cam ce literatură dorea "Conducătorul". Literaţii au aplaudat şi ei. După august ’68, toţi aceşti intelectuali îi zîmbiseră lui Ceauşescu pentru curajul lui din scena balconului, şi nu pentru că ar fi priceput vreo iotă din sugestiile sale ideologico-artistice. Ulterior, cu toţii vor arăta cu degetul către vizita în China & Coreea de Nord şi tezele din iulie 1971. Ceea ce, istoric vorbind, este tot fals. Singurul naiv fusese Ceauşescu - cel care-şi prezentase cu mult înainte de ’71 concepţia despre artă, cultură şi ideologie, dar nu fusese luat în serios - mulţi dintre concetăţenii săi preferînd atunci să vadă în el un domnitor din stirpea lui Ştefan, Mircea sau Mihai, şi nu aparatchik-ul încăpăţînat, inteligent, dar mărginit, cum era în realitate. Să mai spun că acel august ne-a lăsat şi (zeci de?) mii de conturi deschise, în ţară şi în străinătate, de către persoane fictive - fonduri pe care Securitatea română le depusese la păstrare, în vederea unei ipotetice rezistenţe antisovietice (inclusiv la CEC, sub forma celebrelor carnete de economii şi cîştiguri de 5 mii de lei, cele care, cu puţin noroc, ţi-aduceau o Dacie cadou!). După ştiinţa mea, aceste fonduri erau neatinse pe 21 Decembrie 1989. Ulterior, în decurs de cîteva luni, ele s-au evaporat. Şi, în fine, ne-a mai rămas - ceea ce încă dăinuie - impresia că atunci, în acel august 1968 (cu entuziasmul străzii, cu logoreea antisovietică a conducerii de partid şi cu brusca şi pasagera libertate a presei române), am reuşit performanţa de a fi, simultan, comunişti, dar şi altfel. Cîteva zile, capra şi varza au stat pe acelaşi mal.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?