Un sultanat

Ioan HOLENDER
Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Un sultanat jpeg

După vreo șase ore de zbor confortabil cu Oman Airlines, ajung în Muscat, la o temperatură cu aproape 25 de grade mai ridicată față de München, pe un aeroport nou-nouț, extraordinar de luxos, cu finisaje din marmură și piatră de cea mai bună calitate. Aeroportul „Sultan Qaboos“ din Muscat pare că a fost construit pentru un viitor foarte îndepărtat. La momentul aterizării cel puţin, avionul din care coborîsem era singurul de pe aeroport. Cu o suprafață totală comparabilă cu cea a Germaniei, dar cu o populație de doar patru milioane de locuitori, Omanul este una dintre țările cu cea mai mică densitate a populației, așa încît gigantomania aeroportului se bazează probabil doar pe speranța utopică de a fi invadat de turiști. Deocamdată, Sultanatul omanez trăiește din ceea ce pleacă și nu din ceea ce vine în țară: petrol și gaze naturale, pe lîngă ceva cupru și pește.

Grandomania arhitecturală a Muscatului se observă pretutindeni. De pildă, Opera Regală – Royal Opera House Muscat, ROHM – este expresia extravaganței supreme, impresionînd prin suprafața și luxul construcției. În antiteză cu grandoarea clădirii, sala de spectacole a operei omaneze are o capacitate de doar 1000 de locuri. În întreaga lume arabă, ROHM – mîndria Sultanului – este singura instituție de profil funcțională, fapt care explică oarecum măreția clădirii.

Absolut singular și greu de înțeles este însă faptul că la Opera Regală din Muscat nu se produce nimic, instituția neavînd nici orchestră, nici cor și nici personal artistic propriu. Spectacolele sînt susținute de ansamblurile invitate de peste tot de prin lume: trupe de operă din Italia, Germania, Austria, Rusia ș.a.m.d. și companii de balet dintre cele mai prestigioase. Baletul este cel mai apreciat și vizionat dintre toate genurile muzicii clasice.

După înlăturarea de pe tron a tatălui său și exilarea acestuia, Qaboos bin Said Al Said a devenit sultan și este de atunci regele absolut al Omanului. „His Majesty“, sultanul Qaboos, este singurul care întocmește legile țării și numeşte, respectiv remaniază miniștrii, după bunul plac. Partidele politice nu există în Oman, iar Parlamentul – a cărui alcătuire este hotărîtă tot de sultan – are doar rol consultativ. Așadar, oarecum asemănător cu ceea ce probabil că teleormăneanul nostru visează să devină; ceea ce însă îi lipsește compatriotului nostru este indispensabila materie primă a sultanului Qaboos – petrolul, cît o mai exista… Altă deosebire semnificativă este sistemul de asigurare medicală, care în Oman este gratuit și de nivel înalt. În Oman, învățămîntul este de asemenea gratuit și fără a fi obligatoriu, instituțiile de învățămînt sînt foarte frecventate. Ceea ce nu se predă în Oman este muzica clasică și de aceea vizionarea spectacolelor de operă este derizorie. Recitalul susținut de Jonas Kaufmann, în prezent cel mai dorit tenor din lume, nu a strîns nici 300 de spectatori și nici la Madam Netrebko nu a fost prea mare înghesuială. La cele două, rareori (!) chiar trei spectacole invitate, vine doar protipendada. Măria Sa, sultanul Qaboos, a participat pînă acum doar la spectacolul inaugural al ROHM din 2001, cînd tenorul Plácido Domingo, devenit bariton la bătrînețe, a dirijat grandiosul spectacol cu Turandot – producție invitată de la Arena din Verona…!

Motivul prezenței mele în Muscat a fost vizionarea operei Lakmé, de Léo Delibes. Deși lucrarea nu este o capodoperă, povestea bietei fiice de paria a marelui brahman Nilakantha, sedusă de un ofițer britanic din trupa de coloniști englezi din India, se pretează totuși acestor ținuturi. Eu cunosc lucrarea din anii ’50, cînd se juca, în limba română, la Timișoara. Libretul era considerat atunci unul „de stînga“, prin luptele sărmanilor autohtoni din India impotriva exploatării imperialiștilor britanici. Și iată că și scumpa noastră patrie a fost prezentă în spectacolul din Muscat prin soprana ieșeană Elena Mosuc, decorată în 2005 de președintele României – ehe, alte vremuri – cu Ordinul „Officer of the Arts“ (informație trecută și în programul spectacolului în dreptul numelui solistei). În țară, Elena Mosuc nu mai apare, asemenea altor cîntăreți români într-adevăr străluciți, prezenți pe scenele marilor teatre lirice din lume, dar, din păcate, la noi total absenți. Dar la Opera noastră Națională nu avem nevoie de „ăia de afară“, pentru că îi avem aici pe cei care rămîn cuminți, angajați în ansamblul domnului director (și el cîntînd în cadrul ansamblului ONB și, altfel, cam pe nicăieri altundeva).

Cam cum este și cu minerii, de care nimeni nu mai are nevoie… poate doar atunci cînd unii devin prea gălăgioși și se vrea „ordine“ în țară. Și cum nu dorim probleme nici la ONB și nici la alte instituții de artă, nu mai interesează calitatea actului artistic (vezi distrugerea valoroasei companii de balet a ONB). Tot ce mai vrem astăzi este să avem salariile și posturile asigurate pînă la pensie. Așa a fost și pînă în ’89, așa să rămînă pe vecie.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.