Un dulap

Publicat în Dilema Veche nr. 691 din 18-24 mai 2017
Invizibilii jpeg

Am intrat în dulapul ăla ca în Narnia și am ieșit pe partea cealaltă, prin foaia subțire de carton presat care-i asigura spatele, fix în viața ta. Am dat mai întîi la o parte niște cămăși. Cele mai multe ți le cumpărase nevastă-ta, bleu, albastru, bleu, bleu, bleu, un crem incert, uite și cămașa pe care ți-a luat-o fiică-ta de ziua ta, în culori aprinse și cu model nebun. Stă atîrnată cu eticheta încă pe ea, mînecile călcate din fabrică, apretate și tăioase precum lama unui brici. Te-ai arătat atît de fericit cînd ai primit-o, i-ai lăudat culorile aprinse și modelul nebun, dar ai preferat apoi să porți iar vechiturile tale, cămășile tale de moș, din cele cu mînecă scurtă. Uite că mai ai în dulap o cămașă încă de pe vremea cînd erai în plină putere, pe la patruzeci și ceva de ani, uite-o ce veche e, îngălbenită și moale de atîta purtat și spălat. N-a aruncat-o nimeni, că la vîrsta asta nu se mai aruncă nimic, ce flamură tristă zace în dulapul tău, domnule!

Am trecut apoi printr-o barieră scundă de pulovere. De casă și de afară. Alea de afară erau la fel de impersonale ca orice lucru care iese din magazinele care vînd haine ieftine, din sweat-shop-uri de prin Pakistan, la fel ca orice hanță vîndută la Dragonul Roșu. Nimic deosebit, o modestie curată, o lipsă de imaginație cromatică, indiferență. Alea de casă, deși împăturite la rîndul lor, ascund în onduleurile de lînică, melană și plastic gîturi lăbărțate, mîneci obosite, amintirea aerului de afară cînd încă nu fuseseră descalificate la hainenasoaledestatîncasăcuele.

Pantalonii tăi, pe care nevastă-ta a început să-i dea la croitor să-i mai scurteze pentru că te tasezi. Devii din ce în ce mai mic, te retragi în tine, oasele își pierd consistența și se surpă aproape imperceptibil, ia uite, creștetul tău rămîne un pic mai jos față de luna rotundă pe care o arătai, noaptea tîrziu, copiilor tăi în copilăria lor. Creștetul tău se îndepărtează de stelele și constelațiile pe care le arătai celor care voiau să te asculte: Venus, ambele Care, Ursele, Orion și ce s-o mai vedea acolo. Geaba îi arătai tu fiică-tii, că ea tot altceva vedea în stele. Constelațiile ei se legau altfel, în fond, imaginația unora care-s de mult oale și ulcele n-avea cum să rezoneze cu imaginația ei de copil din vremurile astea, sensibil și puțin apucat și n-aveai tu nici o problemă cu asta.

Am urcat apoi pe sertare ca pe niș­te trepte. Pe prima treaptă bul­bucau – ochi imenși de broas­că – ciorapii facuți ghem unul într altul. Ciorapii tăi, mulți, foarte mulți, pentru că toată lumea îți ia ciorapi de Crăciun și de ziua ta. Mulți, foarte mulți, pentru că încă se aruncă lucruri cu regret și ai de-a valma noutăți și vechituri, nimic deosebit totuși, aceeași modestie și lipsă de interes, pînă la urmă, căci, atunci cînd stai jos, ciorapii tăi sînt prea scurți și arată din cracul pantalonului o parte din pielea albă și bătrînă a gambelor tale subțirele.

Alt sertăraș ține de-a valma cîteva șepci și batiste din bumbac. Cine mai are batiste din pînză? Tu ai, la fel, probabil, ca alții de vîrsta ta. Batiste bărbătești în carouri, frumos împăturite în pătrate egale. Le iei cu tine pe afară? Iei o batistă din aia, în carouri albastre și grena (formidabilă combinație tristă) și o bagi în buzunar? O folosești? N-am mai văzut pe cineva cu batiste de pînză încă din copilărie, cînd mă uitam la desenele colorate de pe batistele mele de copil ca într-o carte de povești. Ce frumoase erau! Țin minte una cu un pescar care arunca o undiță galbenă într-un lac foarte albastru. Pe lac erau nuferi, la mal iarba era verde și tot peisajul ăsta colorat de pînzică era conținut într-un chenar roșu. Uite, ți-am povestit una dintre batistele mele, tu nu mi poți povesti batistele tale.

În alt sertar ai note scrise pe dreptunghiuri de hîrtie îngălbenite. Note de la școală, prinse în clame de birou, mai ai ceva scrisori de familie pe care copiii tăi ți le-au citit pe ascuns, dar apoi le au uitat după ce au crescut. Le vor reciti, poate, după ce n-oi mai fi, cu inima flamură moale, cum e cămașa ta din tinerețe. Sau poate nu, tată. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.