Un cenaclu şi atît

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, a părut, pentru cei ce îl frecventau în perioada comunistă, o alternativă respirabilă la oferta educaţională şi culturală şablonizate, primită

directivele de partid, în şcoli sau instituţii culturale: tinerii se întîlneau la concertele organizate pe stadioane, cu muzică de bună calitate şi neconformă, voci, multe dintre ele, remarcabile, versuri ale marilor poeţi români. Dar se mai întîlneau şi cu urale de sănătate adresate conducătorilor patriei comuniste, cu lozinci strepezitoare şi, nu în ultimul rînd, cu excesele vocale şi emoţionale ale lui Adrian Păunescu, cu prezenţa lui dominatoare, care confisca, agresiv şi sufocant, pînă în cele mai mici detalii, mişcări scenice, replici, linii melodice, program, invitaţi etc. 

În general, cînd se vorbeşte acum despre Cenaclul Flacăra, există două puncte de vedere diametral opuse: unii văd în el o încercare subtilă de spălare a creierelor, de manipulare a adolescenţilor şi tinerilor, deveniţi, prin cînt frumos şi voie bună culturală, mai permeabili la îndoctrinarea comunistă; alţii percep acelaşi fenomen ca fiind o mişcare esenţială de disidenţă faţă de regim, prin care se oferea tinerilor un spaţiu liber de controlul oficial. Ambele puncte de vedere mi se par la fel de riscante, fie şi din simplul motiv că pun pe umerii protagoniştilor poveri mai mari decît au avut, în fapt, de dus. Pe de o parte, demonizarea fenomenului anulează, cu excesivă încrîncenare, faptele agreabile petrecute cu adevărat în serile cenaclului: tinerii ascultau muzică şi versuri bune, cîntau şi dansau laolaltă, din motivele inocente ale vîrstei lor. Lumea în care trăiau acei tineri nu era prea prietenoasă cu visurile, speranţele, dorinţele lor, cu nevoile de apartenenţă la un grup, la o comunitate, cu timpul liber petrecut civilizat cu prietenii. E adevărat: se putea citi Nichita Stănescu şi asculta muzică de bună calitate şi fără Adrian Păunescu. Pentru provincie, însă, în afara marilor oraşe, asta nu se putea întîmpla, decît în regim privat, foarte privat, aproape de samizdat. Pe de altă parte, idolatrizarea lui Adrian Păunescu, transformarea lui într-un înger protector al tinerilor, într-un salvator al culturii în vremuri de restrişte, se izbesc de serioase contraargumente. 1) Au existat mulţi oameni, în spaţiul cultural, care şi-au pus la bătaie libertatea, sub toate formele ei, pentru a pune pe piaţă, pentru a le oferi tinerilor obiecte culturale, de la editări de cărţi sau proiecţii de filme interzise pînă la opoziţia făţişă, periculoasă faţă de distrugerile practicate de comunişti. Omagiile aduse partidului pe scena cenaclului nu puteau fi nicicum interpretate ca fiind un semn de solidaritate cu aceştia. 2) Conflictul poetului cu autorităţile de atunci nu avea ca resort disidenţa acestuia, ci puterea dată de mii de tineri adunaţi pe zeci de stadioane, atraşi de o promisiune falsă: un loc în care vor uita de lipsuri şi restricţii. Acesta a fost motivul pentru care spectacolele cenaclului au fost interzise, şi nu opoziţia faţă de ideologia criminală: liderii comunişti şi-au văzut megalomania periclitată de o altă megalomanie, mai atrăgătoare. 

Rămîne, cred, o singură întrebare privitoare la Cenaclul Flacăra: ce efecte a avut? A născut mişcări culturale sau sociale semnificative? A produs schimbări de drum importante la nivel de generaţie? Din punctul acesta de vedere, cred că Cenaclul Flacăra nu a lăsat în urmă mai mult decît orice altă întîlnire de acest gen: cîteva talente scoase la lumină, niscaiva amintiri private, întîlniri subiective cu lectura şi muzica, nostalgii după anii trecuţi ai tinereţii etc. Un cenaclu şi atît. Restul era propagandă… 

Maria Iordănescu este psiholog. 

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.