Un an

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
Invizibilii jpeg

Se face acuș un an de pandemie și se pare că ne-au dispărut poveștile mici pentru că nu mai vedem oameni. În același timp, coconul fals în care ne-am învelit a fost sfîșiat violent de întîmplări globale pentru că lumea a mers cumva mai departe. Le-am urmărit pe toate cu și mai mare aviditate: incendii, BLM, demonstrații, Trump, alegerile din State, alegerile de la noi, aventurile noii administrații, certuri ideologice și despicatul firului în patru.

Am încercat să nu mă plîng foarte des pentru că am avut totuși norocul să mă ocolească deocamdată traume majore. Sigur, mi-au lipsit ieșirile în Europa mare, dar nici într-atît încît să fac o dramă din asta. Pentru că nu este, pentru că sînt oameni care n-au plecat în viața lor niciunde, pentru că orice moft personal și hachiță manifestată public pare cu atît mai mult acum o dezchiloțire jenantă în timp ce restul lumii se prăbușește. Și pentru că, personal, sufăr foarte tare de sindromul „te plîngi, în timp ce copiii din Africa nu au ce să mănînce”. Mi-au lipsit, așa cum s-a întîmplat tuturor, întîlnirile lungi și fără de griji cu părinții mei, iar asta a durut. Pentru că mai avem doar cîțiva ani împreună, iar paranteza impusă ne-a luat din timp.

Dincolo de asta, se pare că izolarea a cam șters orice fel de inhibiții. Vorbim despre orice, iar enervările explodează ca artificiile. Dacă faci pîine, de ce faci pîine. Dac-o pui și pe Facebook, de ce o pui pe Facebook. De ce faci saramura cu roșii cînd e interzis s-o faci cu roșii?? Am aflat asta într-o discuție publică între maeștri într-ale gătitului. M-a trăsnit teribil de neplăcut gîndul că habar nu aveam ce tabuuri aș fi încălcat în caz că mă apucam să fac o saramură. De ce e Vali Vijelie în Zanzibar, cine e influencer și de ce ne-ar interesa orice ai avea matale de spus public. Discuția imposibil de nuanțată din care o mare parte dintre noi înțelegem doar că nu mai putem spune „negru” în public și extindem generos ideea că nici Marea Neagră nu mai poți spune. Să nu mai spunem de al naibii Disney care ne-a interzis pisicile aristocrate punîndu-le în context. Imposibilitatea de a accepta că a venit o vreme în care lumea așa cum o știm e pregătită să rupă canoanele. Și că sexul/sexualitatea e fluid/ă. Cu exagerări de ambele părți, că așa se face. Global, pare că sîntem la un pas de implozie și de canapeaua psihanalistului. Care nici el n-o duce mai bine, deși material are pe îndestulatelea. Gălăgia publică e imensă și pare teribil de greu să te regrupezi ca să găsești un dram de echilibru. De cînd nu mai avem multe de făcut – în afară de slujbele celor norocoși că și le-au putut păstra –, despicatul firului în patru și judecata imediată a aproapelui sînt cele mai la îndemînă. N-am pretenția aici că am făcut mărețe descoperiri comportamentale și nici nu dau lecții pentru că nu mă califică nimic să fac asta. Sînt un om lovit de toate tarele ca restul lumii, suficient de prudent însă ca să scrie toate aceste disclaimer-e.

În anul ăsta excepțional care se împlinește acuș, fiecare a reușit să se retragă cînd și cînd în diverse activități care să-i domolească nervii și pulsiunile. Pe lîngă cîteva la care apelam și în nepandemie, am început să ascult podcast-uri. Iar unul ascultat recent m-a lovit în primul rînd prin tonul decent și domol în care doi oameni au discutat. Cei doi – un intervievator și anarhistul meu preferat, Noam Chomsky. Pe mulți probabil că omul, ajuns la 90 și ceva de ani și sclipitor la minte, îi enervează peste măsură cu viziunile dumisale politice. Singurul moment în care m-a exasperat pe mine a fost examenul la gramatica transformațională din facultate. În rest, sînt și un fan românesc al lui Bernie Sanders, ca să fie lucrurile clare. Dialogul civilizat, tonul așezat al vocilor, decența și deferența dialogului au oprit puțin motoarele turate la maximum care vibrau în mine. S-a vorbit de limitele cunoașterii umane, de gîndirea lingvistică (și nu numai) care se materializează în structuri și nu în linearitate, și de rostul vieții pe pămînt. Aici am ciulit urechea să văd ce are de zis taica Chomsky. M-a dezamăgit. Omul a zis cu bun-simț că sensul nostru pe pămînt e dat de ceea ce faci tu personal din existența asta limitată. Nimic divin, nimic filosofic. Cîta valoare dai vieții tale, atît e sensul. Și m-a lovit iar tristețea.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.