Trupe de atac, nemiloase

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Bucurii uitate jpeg

Grădiniţă, primele zile, grupa mică. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Drame sfîşietoare, despărţiri îndurerate, mîini înlănţuite care se desprind cu greu, priviri disperate, oftaturi deznădăjduite, sesiuni prelungite de negocieri scăldate în lacrimi.

Îţi imaginezi că cel mai greu moment este acela petrecut pe holurile instituţiei, încercînd să aduci alinare inimii de părinte şi de copil şi argumente cu care să îmblînzeşti realitatea crudă: aceea că vor sta, pentru prima oară, departe unul de celălalt, preţ de cîteva ore. În sfîrşit, părinţii se lasă duşi. Nu-i nici o bucurie, constaţi în cel mai scurt timp, după ce evaluezi dintr-o privire scurtă situaţia din sala de clasă: singură, faţă-n faţă cu treisprezece-paisprezece copii nefericiţi, îţi spui că autorii de manuale de pedagogie sînt lipsiţi de imaginaţie şi de soluţii, că în şcoală ţi-au predat nişte amatori şi că experienţa anilor petrecuţi pe aceleaşi coordonate profesionale nu-ţi mai este de nici un folos. Îţi sufleci mînecile şi te-apuci de treabă: ştergi nasuri, iei în braţe, mîngîi, pui la bătaie cele mai colorate, sofisticate, seducătoare păpuşi, camioane, maşini de curse, truse de bucătărie sau de doctor, creioane colorate. Tragi cu ochiul, plină de speranţe, la cei doi-trei copii prinşi în farmecele tale şi le răspunzi celorlalţi zece, pe rînd, că mama vine peste cinci ore, după ce el/ea se va juca, va mînca, iar se va juca şi apoi va ieşi în curte cu mingi şi găletuşe. Nu ştie, evident, ce înseamnă cinci ore. Dar mizezi pe magia cuvîntului „joacă“.

Cînd, în sfîrşit, sunetele se mai potolesc şi întrevezi primele semne ale unei zile pline de succese, încep represaliile: autoritatea îţi este subminată, talentul – pus la îndoială, experienţa – făcută ferfeniţe, ataşamentul faţă de meserie – pus la grele încercări. Încercările de a stabili anumite reguli se lovesc de refuzuri şi reproşuri întărite de călcîie bine înfipte în pămînt şi degete arătate ameninţător: „tu nu eşti mama mea“, „am să mă transform într-un dragon şi am să te mănînc“, „te spun lui tati şi el o să te spună lui mami“, „săpunul meu de acasă e roz, nu alb“, „mama mea îmi dă voie să stau cu bluza udă“, „mîine nu mai vin la grădiniţa ta, mă duce tati la maşinuţe în parc“, „mulţumesc nu e un cuvînt magic că nu se întîmplă nimic!“. Din cînd în cînd, cîte unul dintre ei îşi aduce aminte, printre cuburi de lego sau rochiţe de păpuşi, că are o mamă şi-mi promite marea cu sarea numai s-o sun şi să-i spun să vină: „o să mai vin pe la tine, dar o suni?“, „uite, nu mai arunc cu jucării, dar o chemi?“, „dacă mănînc şi mărul, vine?“

Îţi sînt puse la îndoială, de asemenea, statutul profesional şi identitatea sexuală: „Tu cine eşti?“, „Tatăl meu e mai puternic ca tine!“, „Tu nu eşti fetiţă. Nici băiat. Eşti mare.“

Sfîrşitul zilei de grădiniţă... Părinţii au venit, dar copiii nu se grăbesc să plece: cu spatele asigurat, dau ghes să se mai joace încă un pic: „E frumos la grădiniţă, dar nu mai venim, nu-i aşa, dar acum mai stăm, puţin, dar tu nu mai pleci…“

Te întorci în sala de clasă care poartă semnele evidente ale unei îmbătrîniri premature: scaune răsturnate, şosete amestecate cu jucării, păpuşi stînd în poziţii tulburătoare şi locuri surprinzătoare, maşinuţe care n-au nimerit locul potrivit de parcare, cuburi şi creioane colorate prinse într-un amestec nefiresc. Şi-n timp ce aşezi fiecare lucru la locul lui, murmuri stins, obosit: „Vreau la mama! Dacă o sun, vine?“.

Maria Iordănescu este psiholog. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.