Trebuie să fac o scrisoare către mine

Revin la site-ul cu teme din lumea școlii și rezolvările lor, site-ul brainly.ro. Citind conversațiile care se nasc din rugăminți și favoruri, întrebări și răspunsuri, nedumeriri și explicații, lumea școlii îmi pare din ce în ce mai îndepărată și de rostul ei, dar și de rostul viitor al copiilor. O lume în care se dau bătălii mari și recompense pe măsură (funde, coroane și puncte) pentru supraviețuire în fața agresiunii ridicolului, inadecvării, umorului involuntar, absurdului, inutilului și ineficienței.

Am să dau, evident, exemple. Iată mai întîi cum se gîndesc profesorii noștri să dezvolte imaginația copiilor: le propun să realizeze compuneri care au ca teme cele mai neobișnuite, mai ilare, mai inutile, mai neverosimile puncte de pornire: călătorii în Dubai sau Laponia, întîlnire cu o rîndunică sau participarea la o competiție de artificii de la Brno, o întîmplare amuzantă la muzeul de istorie (de ce istorie?) și, preferata mea, compunerea cu titlul „Fetiţele Powerpuff se uitau la 3 Sud Est“ (bun, și?). Stau eu și mă întreb: nu ar fi mai simplu, mai eficient ca școala să folosească, pentru dezvoltarea limbajului și a imaginației, experiența proprie a copilului? Oare nu s-ar găsi de spus niscaiva lucruri interesante, bogate, expresive pornind de mai aproape, din propria ogradă, propriul cartier, din țări vecine sau măcar accesibile? Dar, mă rog, să presupunem că elevii sînt destul de conștiincioși, își pun imaginația și lectura la bătaie și depun eforturi să “iasă ceva frumos“. Inutil, însă, fiindcă pe măsură ce ne depărtăm de clasele primare, imaginația trebuie limitată de rigori alambicate, sterile. De exemplu: „Imaginează-ţi că te întîlneşti cu scriitorul tău preferat dialog 10-14 replici vorbind despre pasiunea dintre voi (sic!) foloseşte 2 ccl 2 cct 2 ccm.“ (Reamintesc că citatele păstrează ortografia și punctuația autorilor. Prescurtările din enunțul de mai sus se referă la diverse feluri de propoziții circumstanțiale pe care elevul trebuie să le folosească în textul său.); „Imaginează-ţi că dragonul nostru s a întîlnit cu o pasăre Phoenix… Alcătuieşte un dialog între aceştia, de 8-10 replici, în care să foloseşti 2 verbe la modul gerunziu, 2 numerale cardinale…“ Mi-l imaginez pe Shakespeare stînd cu abacul în față și calculînd cîte gerunzii are în Furtuna și cîte propoziţii interogative are în Hamlet.

Vin la rînd tot felul de cerințe care mai de care mai caraghioase și mai hazardate: „Scrie un dialog între o cucoană care are un căţel lăţos care latră ca un făcător de rele (sic!) şi un necunoscut, într-un tren.“ A scris-o deja Caragiale. La ce bun o pastișă? Își imaginează dascălii că Mozart a ajuns un geniu dîndu i-se în copilărie să realizeze cópii muzicale după Bach sau Handel? „Cine mă poate ajuta? Trebuie să fac o scrisoare către mine! Mă ajutaţi vă rooooog!“ (cu ce ocazie?!) „Argumentaţi în 15-25 de rînduri că poezia studiată, Doina, este o doină.“ Păi, dacă nici o poezie al cărei titlu este „Doina“ nu e evident că este o doină, atunci cu adevărat lumea a devenit mai suspicioasă decît credeam. „Scrie cuvîntul cu înţeles opus pentru ceas.“ Fără comentarii. „Explică sensul vieţii mini eseu.“ Cine reușește asta, la cei 12-13 ani cît au elevii de pe site, ar trebui să tragă de urechi vreo trei generații de filozofi și vreo două școli de psihanaliză fiindcă au pierdut vremea și au risipit hîrtia. „Scrieţi o compunere sufletească despre mama şi bunica.“ Bănuiesc că „sufletească“ este contribuția elevului, un soi de comprimare a indicațiilor primite la clasă despre cum trebuie să fie compunerea.

Iată un citat primit de elevi de la școală, dintr-un manual, citat pe care trebuie să îl comenteze: „O formă rudimentară a leasingului operaţional consta în aducerea de sclavi din Africa pentru a fi «închiriaţi» pentru muncă, şi nu pentru a fi vînduţi.“ Nu mi-aș fi imaginat niciodată că am să găsesc în aceeași frază cuvintele „leasing“ și „sclavi“. Dar probabil am eu lacrima ușoară. „O compunere din care să reiasă cum l-aţi cîştigat pe Dumnezeu prin ajutarea unui om.“ Eu cred că preoții care dau astfel de teme ar trebui să fie mai prudenți: dacă lucrurile merg atît de simplu și-l „cîștigi“ pe Dumnezeu cu o bucată de pîine întinsă unui cerșetor, atunci Biserica rămîne pe drumuri. Finalul articolului aparține unui text glorios despre cultura tradițională a poporului român. Solicitarea suna în felul următor: „Faceţi un text în care tu să faci o oală.“ (sic!) Iată și răspunsul, oferit de o celebritate a site-ului brainly.ro: „Într-o zi am mers cu familia la un tîrg. Acolo era un om care te ajuta să confecționezi obiecte din lut. Pentru că eu eram curios am vrut să încerc. Eu am vrut să fac o oală. La sfîrşit, omul care nea (!) învăţat să facem obiecte de lut, pe nume Ion, mi-a zis că pot să îmi decorez oala cum vreau. Eu mi-am pictat-o în galben, i-am pus sclipici şi cîteva abţipilduri. Asta a fost o amintire de la acel tîrg.“

Maria Iordănescu este psiholog.