Taxi

Valentin STÎNGA
Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Taxi jpeg

- un inventar imperfect -

Oricare dintre noi a avut, la un moment dat, o pană de energie deambulatorie, o grabă cu miză grasă, o decepţie meteo sau un demobilizator surplus de bagaje, şi a apelat la serviciile unui taximetru. Vînzoleala citadină şi ritmurile metropolitane solicită îndeobşte ubicuitatea policromă a firmelor de gen sau oferta nebuloasă a particularilor. Însă odată ajuns client, nu poţi evita deconcertantul exotism al breslei. Ceea ce ar fi trebuit să se rezume la o birocratică deplasare rutieră împrumută, adesea, marca burlescului ori fermentaţia tărăşeniei de parcurs. Taximetristul nu e întotdeauna un şofer cuminte, verosimil instalat în exigenţa comenzii de saturat. Din contră, el se dilată frecvent, îşi gonflează histrionic profilul, turuie bolînd şi enciclopedic, face metafizică sau glume de tractir, îşi gestionează pompos chakrele, seduce telefonic metrese latente, adulmecă volubil pitorescul străzii. Te simţi cînd asediat torenţial de verva lui sfătoasă, cînd complice la disidenţa lui cu volan, cînd martor neajutorat la un umed crîmpei de patriotism porno („Degeaba, româncele au cele mai faine cururi...“ suspina dogmatic, deunăzi, un taximetrist oacheş ce mă ducea la gară). Merită, cred, schiţat, cu titlu de amuzament, un inventar – imperfect, fireşte – al taximetriei excentrice. 

1) Apocalipticul. Zidit într-un rid amar sau electrocutat de intuiţii milenariste, supărat pe ţară, pe fotbal, pe moravuri şi pe situaţia de acasă, te pisează tot drumul cu fatale diagnostice colective, adieri de năpastă, ieremiade politice, zăpuşeli planetare. Nu-i convine nimic, bombăne paranoic mapamondul, debitează hibe cosmice, glosează scîrbit şi miroase decrepitudinea generală. Suduie baroc traficul, duhăneşte lacom, încasează, oblomoveşte, fiecare groapă. La ce bun să le mai fentezi? 2) Chefliul. La antipodul cătrănitului invocat mai sus, jubilează inexplicabil un soi de titirez în maiou. De cum intri în maşină, te preia tovărăşeşte în mica lui zbenguială puberă, asezonată cu decibeli de taraf şi sughiţuri vesele. Cursa devine zaiafet, o lecţie de antren compact, un episod de inexorabilă hîrjoană. Taximetristul cîntă, ţipureşte sau fluieră, execută slalomuri riscante, înfulecă haotic napolitane şi povesteşte snoave cu beţivi legendari, ospătăriţe senzuale şi cumetrii fierbinţi. Nu-i pasă de criză, de paragina carosabilului, de turpitudinile guvernanţilor. Accelerează şi frînează euforic, se fîţîie juisatoriu, îţi combate, săltăreţ, melancoliile. Carpe iter! 

3) Satirul. Pentru acest specimen, meseria e prilejul suprem de a recenza bălos pietoni de sex opus. Nu e atent la drum, la culoarea semafoarelor, la priorităţile rutei, frămîntat fiind să ierarhizeze decolteuri, fese, mlădieri şi tentaţii bipede. Te somează convivial să iei notă de haremul urban, să-i confirmi extatic gusturile, să participi febril la crescendo-ul lui erotoman. Ajuns la destinaţie, austeritatea chiliilor şi ticurile victoriene îţi apar antidoturi salutare pentru insolaţia lubrică făcută în taxi. Vrei penitenţă boreală sau îmbrăţişarea exorcizantă a cîtorva duşuri reci... 

4) Sectarul. Îşi transformă automobilul într-o penumbră incantatorie, amestec de tabernacul şi dric. Ascultă crispat şlagăre penticostale, murmură sibilinic în intersecţiile aglomerate, schimbă vitezele cu o graţie morbidă şi poartă jerseu cu miros asasin, de naftalină. E neliniştitor cuplat la un Isus deopotrivă cochet, exterminator şi liric, surîde vinovat la bacşiş, colecţionează fişicuri cu mentosane vechi pe bord. Nu-i plac muşteriii glumeţi, grizaţi, fumători, vii. Preferă să transporte domni catatonici şi doamne de marmură, piese de butaforie umană care să nu-i deregleze transa, evlavia searbădă şi tabieturile redemptorii. 

5) Mardeiaşul. Tatuat, irascibil şi dur, şoferul de taxi în discuţie conduce cu jumătatea superioară a corpului în afara maşinii, gesticulînd apoplectic şi mimînd infailibil croşee, placaje, gîtuiri. E-n război cu tot ce mişcă: trecători flasci, autosanitare în regim de urgenţă, biciclişti şovăielnici, dulăi tolăniţi pe acostament, păsărime incontinentă, camionul din faţă, bolidul din spate. Nu ştie de glumă, de ocheada irenică, de taclaua sedativă. Anticipează, la fiecare curbă, echimoze, dislocări şi cucuie, oportunităţi de pugilism la zebra proximă, scenariul încăierării absolute. Oricît ai fi de rezonabil, n-ai cum să nu fantazezi, chircit, la un posibil arsenal de portbagaj: niscaiva halebarde, o bîtă de baseball (din aluminiu), două-trei grenade, un revolver, o macetă...  

6) Teozoful. Interiorul maşinii lui nu mai are nimic recognoscibil, secular, de pe tărîmul acesta. Totul, de la plafon la parbriz şi accesorii, trimite către vămi astrale, rapturi şamanice, metisaje uraniene. Din postura de client, inhalezi, toropit, rotocoale de fum dulce de la solemne jerbe de beţigaşe aprinse, răspîndite strategic prin întreg taxiul. Dacă ai curiozităţi beletristice, pe bancheta din spate, lîngă frîna de mînă, sub preş, prin marsupii laterale, găseşti literatură edificatoare: broşuri cu promisiuni hinduse, cărţi de adagii ezoterice, pliante, reţetare, florilegii Zen. De fapt, nu faci, ca pasager, trei sau patru kilometri de oraş, ci te debarasezi, halucinat, de contingenţe, migrezi comod spre tării, alături de un „şerpaş“ cumsecade.  

7) Sportivul. Lîngă taximetristul sportiv, alegi între a-i fi copilot şi a murmura cîteva rugăciuni pentru ocrotirea divină. Pentru el, fiecare cursă e o anabolizantă provocare. Distanţa dintre orice punct de pornire şi orice loc de staţionare capătă prestigiu, atracţie de circuit. Ceilalţi participanţi la trafic trebuie driblaţi, surclasaţi, lăsaţi mult în urmă, umiliţi. Insul demarează viril, accelerează epatant, luxează schimbătorul, frînează în ultima clipă. Cu inima între amigdale, nu te mai gîndeşti decît la cei dragi, la ambiguităţile din testament, la cît de tînăr, totuşi, eşti. 

8) Politologul. E o specie pe care, trebuie să recunoaştem, şi portretul politic al ţării, şi sminteala televiziunilor o încurajează. Cînd sfătos şi doldora de soluţii (occidentale sau extremiste), cînd dezavuant cu instituţiile, cu edilii, cu antantele („Toţi sînt o apă şi-un pămînt, dom’le!“), uneori diagnostician lehămetuit, alteori reformator cosmopolit („Să vină nemţii şi japonezii să ne conducă!“), te acoperă pedagogic cu certitudinile lui, cu experienţa din comunism, cu o avalanşă de comentarii plate şi analize indigeste. Prin urmare, ai în permanenţă senzaţia că ai optat (greşit!) pentru un dopaj catedratic de tip „seral“, nu pentru o plimbare cu taxiul. La final, coborînd din maşină, te bucuri să redescoperi, cvasinăuc, farmecul apolitic al Creaţiei...  

Valentin Stîngă este eseist.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.