Surpriza din buncăr

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Invizibilii jpeg

Dealul Strîmba din județul Bistrița-Năsăud pare la prima vedere o joacă de copil, colină din cele blagiene care se îmbină cu valea, loc verde în care Julie Christie alergă pe pajiști cu o mînă de copii și cîntă. Așa și începe. Drum lin, pe sub o bolta de copaci tineri, o cărăruie prin iarba prietenoasă sub tenișii noștri de oraș. Mai încolo, Strîmba se sucește într-un soi de munțișor, iar locurile umbrite rămase umede după ploaia de acum cîteva zile devin o covată cu noroi. Cleaf-cleaf, cu încălțările mele, noroc că am o talpă solidă și stabilă, nenoroc că n-am avut niciodată bocanci adevărați de munte, impermeabili. Ne facem toiege (bote) din crengi căzute pe drum și-i dăm înainte. Pe drum, o bătrînă cu pălărie de pai peste basma urcă încet și sigur cu doi desagi care par grei. Ne oferim s-o ajutăm, dar ea rîde, refuză și mulțumește pentru că știe ce știe. Porțiunea de urcuș scurt, dar pieptiș e pe cale să-mi dovedească plămînii de fumător și cîrtița interioară total sedentară timp de un an pandemic. Dar merită. Sus, pe coama dealului, ierburi felurite și milioane de flori. Recunosc albăstrele, nu-mă-uita (plus o variantă roșie a ei), flori de ceară, mi se arată și miros sînziene, clopoței violet, un soi de mini-orhidee galbene, cimbrișor, măcriș sălbatic, alte cîteve plante cu flori bizare, lunguiețe și păroase – raiul meu de grădinăreasă agresivă de balcon și exploratoare wannabe.

În minunăția de flori și ierburi, o armată de gîze pare teribil de ocupată. O zumzăială permanentă, o foșgăială necontenită și o sursă de îngrijorare pentru cineva care se simte mai comod pe asfalt, dar nu vrea să recunoască. Viespi, albine, fluturi, gîndăcei cu platoșă metalică albastru-verzuie, plus alte lighioane înciudate care mușcă al naibii: tăuni. Aflu că localnicii le zic sclepți (cu singularul sclepț) și rîd ca omul prost. E unul dintre cele mai haioase cuvinte învățate în ultima vreme pînă cînd mă pișcă unul. E totuși raiul pe pămînt și simt o fericire violentă, un puseu puternic de stare de bine, sînt un personaj într-o vedere care arată prea bine ca să fie adevărată. Cineva m-a luat din stock images și m-a colat într-o natură artificială.

Sînt cu prietenii mei și mergem să vedem buncărele horthyste construite în al Doilea Război Mondial, parte din așa numita linie de apărare Arpad. Subteranele au fost săpate în creierul dealului. Primim asigurări că poți umbla prin ele cu spinarea dreaptă și că-s destul de late cît să nu te înghesuie pereții. Cazemata săpată în deal are mai multe intrări; ajungem la una dintre ele, parțial acoperită de plante. Intrăm în burta dealului ca printr-un vagin imens, ca într-o naștere inversă. Tricoul meu e fleașcă de la urcușul în soare și îngheț instantaneu. Pe pereții din stîncă gălbuie se prelinge apă. Tavanele boltite sînt ranforsate cu beton armat, drugi contorsionați de fier ies din loc în loc. A fost o muncă absolut colosală făcută forțat de oamenii din satele din jur. Avem lanterne și torch în telefoane, altminteri e întuneric ca în iad. Pare începutul unui horror de mîna a doua. Facem deja cîteva scenarii: ori ne întoarcem cu sufletul unui soldat nemort agățat de destinele noastre, ori ne infectăm cu un fungus crescut acolo, local, și împrăștiem încă o pandemie în lume, ori ne rătăcim fără ieșire în subteran, nu avem semnale la telefon și sfîrșim mîncîndu-ne unii pe alții.

Bineînțeles că rîd și particip la făcutul de povești, dar parcă nu mai înaintez atît de vesel. Unul dintre noi cedează după ce simte un liliac trecînd razant pe lîngă urechile lui și se întoarce afară, în soare. Îmi imaginez tot soiul de mutanți ieșind din hăul negru care se cască dincolo de lumina lanternelor. Mîini descărnate, desprinse de corp, care mi se agață de mîneca tricoului. Pe o ieșire laterală din coridorul principal al buncărului vedem cîteva mogîldețe. Asta a fost, îmi zic. La revedere, lume, fir-ai să fii, Selmo, cu horror-urile tale cu tot!

Mogîldețele s-au dovedit a fi saci cu gunoaie. Nu pet-uri, nu cutii de bere, ci saci cu gunoi menajer. Într-un loc pustiu lîngă care nu există nici o casă. Am încercat să găsesc rațiunea pentru care cineva s-ar căra pe jos cu un sac de gunoi ca să-l arunce în buncăr. N-am găsit-o. În orice caz, în România, poveștile cu monștri sau orice fel de povești se vor împiedica întotdeauna într-un sac de gunoi.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.